"Nu s-a gândit nici măcar o clipă că s-ar mai putea lăsa să se îndrăgostească atât de deplorabil. După două iubiri cu care ajunsese la mal sfâşiate, bune doar pentru a mai fi pomenite din când în când prin jurnalele pline de compasiune ale sufletului, în nici un caz nu s-ar mai fi lăsat să alunece, cu mult mai lamentabil, într-o a treia, magică şi blestemată, ca toate cifrele poveştilor atunci când încep ele să se termine prost.
Întâmplarea şi-a întins năvodul în mod surprinzător şi surpriză a fost şi acest din urmă sentiment, nimicitor prin magnitudine. Forţa lui oarbă a atras după sine o groază de greşeli, a înlăturat, cu o putere vulcanică, orice gând aşezat şi a împins lucrurile până într-o gaură absolută a depărtării. Toate erorile de natură umană şi-au dat mâna şi au reuşit să scufunde minunatul pilot automat al gândirii, şi al lui şi dacă, şi al lui şi dacă nu. În urmă n-a rămas decât o goană perpetuă, după un sentiment a cărui distanţă faţă de sine creştea la fel cu viteza prin care a încercat, fără vreo urmă de succes, să şi-l apropie. Când goana s-a oprit brusc, distanţa dintre sentiment şi sine s-a spulberat, aruncându-l plesnit în faţa urmăritorului. Epuizat, i-a mai aruncat în obraji un oftat fierbinte. Apoi a dispărut de parcă nici nu ar fi fost."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu