m am întors de la mare după prea puţine zile şi numai din cauza faptului că acum sunt om mare şi "realizez" că am o cu totul altă meserie şi o oarecare responsabilitate ,(aceea de a nu mi lăsa colegii cu ochii în soare, nu vă faceţi alte iluzii) nu am rămas să mă fac chelneriţă sau vânzătoare pe perioada verii, pe "însoritul litoral". În optimismul meu incurabil, mai şi cred c aş fi găsit vreun angajator...
asta cu însoritul a fost valabilă până miercuri noapte când, evident, cerul nu mai era însorit, dar, colac peste pupăză, s a şi pornit un soi de furtună care a cam udat cortul - din vina mea, că nu i am întins toată pânza de deasupra. Dimineaţa, deşteptăciunea mea a continuat şi, fiindcă am scos tot din el, a zburat pe mare şi, din cauza vântului prea puternic pentru cortul meu îmbătrânit, i s a rupt şi un băţ. Cortul meu şi a dat aşadar obştescul sfârşit la mare, unde a şi rămas.
Avem şi o supărare destul de mare. În condiţii neclare, una din "stâncile" de pe terasă, poet şi scriitor talentat, care nu a putut ajunge vreodată la o înţelegere, măcar de complezenţă, cu Lumea şi prostiile ei, a fost bătut cu sălbăticie noaptea, şi a ajuns la spital. Au urmat căutări telefonice care au durat ore întregi. Am dat şi de pacient, într unul din spitalele Constanţei, dar şi de familia sa nenumeroasă, a cărei oaie neagră este mai mult sau mai puţin decât alţii. Ca orice poet respectabil, la el nu existau acte, telefon mobil sau alte numere de telefon. Îi urăm sănătate.
Mă uit la bronzul meu moderat şi zâmbesc, amintindu mi vorbele poetului:" tu vrei să te bronzezi ca să impresionezi pe cineva cu bronzul tău". Mă gândesc că este cât se poate de adevărat şi de neadevărat. Îmi place pielea bronzată, cui nu i? Pe de altă parte, nu s a născut ăla care să mi admire toate felurile de bronz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu