acum de fapt nu merg, ci se odihnesc pe pervaz, puţin ameţiţi de centrifugă. dar ieri, pe vaporul care ne a îndepărtat cu părere de rău de Periprava, arătau aşa. Tot colbul zilelor şi nopţilor cu poezie, nămol şi balegi odihnea pe ei. puţin veseli, foarte trişti, stau acum la uscat. aer condiţionat, nu ghiol. străzi "pavate, asfaltate", nu poteci cu ariste şi petunii care cresc de capul lor în drum. cadă, nu duş din butoi. pedala tobei, nu darabana unui lighean. buza de jos, nu cea de sus. răsfrântă în afară a regret şi a bucurie.
sunt înapoi la a fi urbană. o să scriu poveşti pe taste, nu pe pielea mea.
Un comentariu:
şi converşii mei cei roş sunt la fel de trişti! au dat peste o soartă asemănătoare cu a converşilor tăi. acum sunt la reanimare.
Trimiteți un comentariu