grazzie

e frumos. sunt răcită moartă, răguşeala de la maiden s a trasnformat într un guturai straşnic, cu muci moderaţi şi dureri de gât continue, cu dureri de cap şi ameţeli demne de alte găini împiedicate. dar m am şi împiedicat şi mi place.
mi a mai crescut un nou rând de aripi. rândul ăsta se numeşte corina şi are un râs cum numai o ardeleancă cinstită şi liniştită poate avea. scoate din ea cuvinte urâte şi expresii frumoase cu demnitatea unui degetar de argint, conduce femeieşte de prost şi se răzbună pe schimbătorul e viteze de parc ar fi tot soţul. îmi place corina de la cluj.
sunt dispusă să cred că n a fost el. că n a fost el cel care a scris urât şi, în sfârşit, că n a fost el cel pe care mi l doream. mă uit cu seninătate la hainele cu care l a îmbrăcat sentimentul meu prost şi mi dau seama că îi erau nepotrivite. toate ţoalele cu care l am încercat erau moi şi tardive şi aveau mâneci de cămăşi de forţă. l am chinuit pe el şi pe mine într un tablou sortit ratării. împreună n am fi fost armonioşi, poate doar foarte talentaţi. îi datorez întâlnirea cu unul dintre cele mai grozave săruturi din viaţa mea, stă acolo ascuns, gata să sară. îi datorez gândul de noapte, de pe podeaua de la baie.
sunt happy.