Full weekend

A fost un sfârşit de săptămână foarte aglomerat în concerte. După cum ştiaţi mai din vreme, în Bucureşti s-au desfăşurat simultan două festivaluri cu headlineri importanţi fie pe piaţă, fie (măcar) în inimile românilor. Pe de o parte, Rock The City în Piaţa Constituţiei, (mutat în ultimul moment de la Romexpo) cu Prodigy, Mike and the Mechanics, ( fără Papa Roach, amânat cu 3 zile înainte) Whitesnake şi Judas Priest. Pe de alta, B’estfest în varianta summer camp, la câţiva kilometri de Bucureşti, la „aer verde”, cu Skunk Anansie, Lamb, Asian Dub Foundation, Mika şi Pendulum. A mai fost şi Jamiroquai sâmbătă la Mamaia, dar cine să mai ajungă şi acolo... Eu am ales Skunk Anansie pentru vineri, Mika pentru sâmbătă, iar duminică gândeam că stau acasă, dar m-a ales pe mine Whitesnake, normal – adică am primit un bilet de favoare în ultimul moment.
Despre B’estfest numai de bine. Organizarea corectă ( aş spune europeană, dacă nu mi-ar fi teamă de penibil) a celor de la Emagic s-a menţinut „chiar” şi în câmp. Intrare civilizată, spaţiu mare, ghizi grijulii, atât în perimetrul festivalului cât şi în parcarea improvizată, multe posibilităţi de petrecere a timpului în afara concertelor, grupuri sanitare mobile îndestulătoare, grijă pentru mediu. Iar la scenă, foarte important, sunet impecabil, fie că a fost vorba de Omul cu Şobolani sau Skunk Anansie. Personal, deşi am ales să-mi petrec seara cu ei, cei de la Skunk Anansie nu mi-au dat fiori. Trebuie însă să le recunosc sunetul excepţional şi energia debordantă a solistei Skin, care a făcut adevărate (şi destul de periculoase, după părerea mea) băi de mulţime, lăsându-se purtată de câteva ori pe braţe de fani. Şi-a cântat hit-urile, fără să omită vreo două single-uri de albumul reunirii din 2010, Wonderlustre, (My Ugly Boy şi You Saved Me) dar lipsindu-ne de Squander, care a făcut carieră la al nostru City Fm. Sâmbătă m-am bucurat straşnic să-l văd pe Mika, după ce m-am încălzit încet-încet la A.D.F şi Lamb- ultimii, cu o schimbare de direcţie cu care nu eram la curent, nu mai ascultasem Lamb de cam multişor... Mika e un muzician foarte controversat, cu stilul lui lollypop gay, dar uite că mie-mi place la nebunie. Şi-a decorat scena cu un paravan de flori colorate, şi-a adus pe scenă nişte zâne vesele şi foarte fuchsia şi a impregnat atmosfera – destul de rece din perspectiva lui Celsius- cu o veselie spumoasă şi multicoloră. Sunetul a fost foarte bun, iar vocea neobişnuită a lui Mika a electrizat, de la început până la sfârşit. E un artist care, pentru felul în care cântă, pentru piesele care i-au fost compuse (mănuşă!) şi atmosfera veselă pe care o face, merită toată atenţia.
(va urma)
articol publicat în revista Explore