schimbarea

m a întrebat cineva de curând dacă simt cum m a schimbat copilul. n am ştiut ce să i răspund. când mă uit la mine pe faţă şi pe dos, prin exterior şi interior, nu simt, nu palpez nimic schimbat.
însă în baie am un flacon cu săpun lichid, de la Elmiplant, pe care mi l am cumpărat pentru bagajul de spital, să fie. Pe lângă un săpun solid... Flaconul ăla l am oferit fetelor care alăptau la "lăptărie", când nu era săpun dezinfectant. Pe urmă l am luat înapoi, că ne a adus asistenta săpun dezinfectant. Aşa că am ajuns acasă cu flaconul aproape plin...şi l am pus la baie, la consum.
Zilele trecute am remarcat că se termină săpunul din el şi mi s a strâns inima. Pe lângă brăţara de la mână şi cartonaşul lui cu " sunt băieţel", flaconul de săpun e unul din semnele trecerii mele prin maternitate şi toată acea ameţitoare şi deconcertantă experienţă a primei naşteri. Nu mi vine să l arunc. Stă acolo pe chiuvetă, iar eu mă întreb când o să mi strâng forţele să l pun la gunoi...
Oare când am devenit aşa sentimentală?:)
Aşa m am schimbat.