seara nu reuşesc să mă culc chiar la 9, când îl pun pe dânsul la somn. şi, ce fenomen ciudat, în ora aia (una-două) cât îmi ia până adorm şi eu, mi se face dor de el, de feţişoara lui. Aşa că aproape că mă bucur când mă trezeşte, la 4, să mănânce. Îi mai văd şi eu mutra...
Un comentariu:
un dor care nu te va parasi nicind...
Trimiteți un comentariu