după manifestaţia de la sfârşitul săptămânii, ieri, Herăstrăul respira calm. Redevenise al cărucioarelor, mămicilor, bunicilor şi, probabil, şi al bonelor. Într o poieniţă, o fetiţă de un an afla ce este o veveriţă. Bunicul, echipat cu nuci şi hamuri, o îndruma discret spre simpatica pufoasă.
Mai încolo, o altă fetiţă exclama la vederea unui gândăcel, gata gata să l ucidă de atâta entuziasm. Ca n fiecare primăvară topîrceniană, gândacii Domnului au ieşit pretutindeni.
Câteva grupuri de liceeni, ameţiţi de soare, sparg liniştea cu ţipete tinereşti, atrîgându şi priviri dezaprobatoare de la aparţinătorii bebeluşilor adormiţi. Unii au uitat c au fost bebeluşi. Alţii au uitat că au fost liceeni. Adevărul e la jumătate.
Pâlcuri de viorele colorează parcul încă adormit. Gupuri de muncitori, ca nişte furnicuţe supradimensionate, îl greblează, curăţându l de crengi şi funze cărora le a trecut vremea.Lucrul cu greblele răspândeşte în aer mireasmă de pământ proaspăt.
E linişte şi soare. La ora asta aş fi fost într un birou, cu spatele la primăvară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu