la 10 luni...

uf, era să facă 11 fără să apuc să scriu despre cele 10 luni împlinite ale lui Tudor.
asta fiindcă, dacă mă pune sfântu să mă aşez la computer cât e ziua de lungă, vrea şi el. Pocneşte cu mare drag tastatura şi mouse ul, zăpăcind funcţiile bietului ordinator. cu alte cuvinte, făcându l imposibil de mânuit. iar când doarme...Tudor nu prea doarme fără mine şi tztz. Azi nu ştiu cum s a întâmplat şi nici nu ştiu cât timp am până se trezeşte simpaticul meu "temnicer", deci, repede.
progrese uriaşe. la mare a început să meargă de a buşilea, apoi să se ridice şi să meargă rezemat de toţi pereţii, de toate mesele, scaunele, etc. bănuiesc (?) că la mare a luat o de a buşilea ca să nu se frece de nisip cu burta...sau atunci o fi fost momentul. N a prea mâncat nisip, doar a morfolit o algă şi unu două ucuri de ţigară, despre care s a prins rapid că nu s bune şi n a mai încercat. O persică mâncată de altul (sâmbure, mă) şi atât.
În schimb i a plăcut teribil pe plajă şi în apă. Pe plajă- ce libertate! În apă- câtă apă!
A dat din mâini şi din picioare şi s a bălăcit cu spor atât în colacul cu găuri pentur picioruşe, cât şi ţinut de trunchi. A plâns doar O DATĂ, când şi a băgat cam prea multă apă în nas şi n ochi, chiar şi pentru el. Şi era apă de Techirghiol, mult mai sărată decât a mării.
A bifat şi răceală şi caca moale cu această ocazie. La febra 39, 2 am răspuns cu panică - mai mică decât data trecută, dar totuşi- şi cu decizia de a NU pleca la Bucureşti, unde erau temperaturi extreme, deci şi mai greu de suportat pentru bietul încălzit şi mama lui cea panicardă. L am dus dimineaţa şi seara la plimbare la aerosoli şi nopţile mă rugam să treaca 4h să i mai dau medicament, că ardea, şi asta a fost.
Trage de toate cele. Încet încet învaţă şi că prin două-3 locuri nu e voie, dar îmi acceptă greu interdicţiile. Acum 2 zile i am zis nu când trăgea de masca de la chiuvetă (unde stă gunoiul, ca omul) şi a început să fluture din mână, să se încrunte şi să mă certe. Că adică de ce nu l las eu pe el?
Şi a însuşit şi un anumit ţipăt prin care îşi manifestă nervii că nu poate ceva sau nu primeşte ceva. E...tare, clar, ascuţit şi...indescriptibil de sonor şi pătrunzător. Am început şi eu să l disting şi să l ignor.
Dansează Tudor. Când are chef se duce şi mângâie "cutia" casetofonului, cere muzică. Dacă i pun, stă cu mâinile pe cas şi execută mişcări de stripper:) Foarte lascive, din şolduri.
Vorbeşte în legea lui, destul de mult. Întreabă, comentează, răspunde, după cum am zis anterior.
Partea naşpa - singura- e aia cu dormitul. Afară doarme în căruţ după lapte praf, dar acasă neam altfel decât la tztz sau în căruţ, după amiaza. Iar noaptea...pffff se trezeşte din două în două ore. Nu ştiu de ce şi ce l ar putea deranja, dar asta e chiar nasol, mereu sunt obosită, iar, chiar după ce se culcă el, eu nu pot adormi, stau ca pe ghimpi aşteptând prima trezire. Care a început să fie atât de apropiată de momentul culcării, încât nici de un dush n am baftă uneori. Sunt zile când arăt ca o zăludă...mda.
A, şi are 8 dinţi. Mă bucur foarte. Că vin măselele şi mi e teamă că alea s şi mai naşpa.