TUDOR la 1 an!!!

Iata, iata,
am clipit numai o data...

A trecut un an. Am un baietel de un an. Nu sunt destule semne de exclamare si destule omg-uri, lol-uri si alte expresii care sa cuprinda mirarea mea. Ieri am nascut, astazi implineste deja un an?!
Clar, nu i asa usor ca a clipi. Dar astazi zau daca mi se mai pare ca a fost ceva greu in acest an.Iar in ultima luna parca s a accentuat ritmul in care Tudor a crescut si a facut lucruri.
Cu aceeasi tenacitate pe care i am remarcat o de cand invata sa cada, in ultima luna a exersat statul in picioare fara sa se tina de nimic. Se posteaza langa o mobila zdravana, se desprinde de ea, sta in picioare si rade. Cand simte ca se dezechilibreaza se sprijina repede cu o mana.
Merge tinut de ambele maini, dar numai cand vrea el. Stai pe canapea, sa zicem linistit, si deodata se posteaza intre picioarele tale, intinde mainile sa te apuce de degetele aratatoare si o porneste la mers. Da ocol de nenumarate ori intregii case, plus balcon. Cand vrea, se intoarce cu tine cu tot. La fel si afara, unde, intr o zi si a dorit sa coboare si sa urce de 30 de ori treptele de la intrarea intr un bloc. Noroc ca mi a dat Dumnezeu toata rabdarea pe care n am avut o ani de zile pentru nimic, de la desfacutul unui nod de punga (o taiam) pana la o lectura grea (o lasam deoparte) sau un discurs prea lung (ma intorceam cu spatele si plecam). Astazi sunt in stare, datorita rezervelor de rabdare astfel create, sa ii dau de 100 de x un lucru pe care l arunca pe jos, fara sa comentez. Si, iata, sa urc si sa cobor de nenumarate ori niste, pentru mine, bicisnice trepte. Sunt mandra de ce a facut Tudor din mine.
   E vesel si destul de galagios. De altfel, am invatat si eu ca atunci cand nu esti in camera cu copilul si din camera aceea se aude linistea, nu i chiar a buna. Intr o dimineata ma dusesem sa pun apa de cafea si l lasasem jucandu se. Si din bucatarie, in vreme ce incercam sa scap de aburii noptii mai putin dormite, nu mai aud catelusul-microfonul-vaca. Nu mai aud nimic, Intru in camera, stupefactie.Tudor se urcase pe un scaunel. Langa un raft de pe care voia o cutie. Cu o mana, albita de stransoare, se tinea de raft. Era pe varfurile picioarelor (!!!) si cu cealalta incerca sa ia cutiuta de pe raft. Concentrandu se, evident, in tacere.
    In rest, vorbeste. Are in program mamama si ghe si pa (soptit sau tare) si un fel de larularu cu limba. Face ca indienii, dar cu palma ta. Rade cu pofta,galgait, aratandu si dintii latareti de sus si, uneori, daca ai noroc, si micii catei de jos
   Face si -deocamdata- cate un pas, desprinzandu se de mobila cea sigura si aruncandu se spre picioarele cui e pe aproape. Se ntelege bine cu bunica. Isi adora bunicul.
.   Mananca de rupe. In tipicul mesei de dimineata intra musai un cotor (de mar, piersica, para) pe care l roade inainte de a manca melanjul propriu zis.
Mai avem un tabiet. Dimineata, eu ma duc la baie sa ma spal pe fatza, el vine dupa mine de a busilea, se ridica si inspecteaza apometrele (ale caror ace se misca atunci cand curge apa, si il atrag) iar cand eu termin de spalat imi scutur mainile stropindu l pe fatza. S a obisnuit atat de tare cu acest gest incat uneori imi atrage el atentia ca trebuie sa l fac. Strange din ochi cand lovesc palmele de chiuveta, semn c am terminat spalatul. O data l am lasat asa strangand din ochi langa chiuveta si am iesit. Uitasem...