Batranul cu trandafiri

E batran. E atat de batran, incat nimeni nu-i mai cere sa-si numere anii. Isi numara doar trandafirii.

Chiar asa. Sta pe un scaunel in apropierea statiei de metrou Pipera inconjurat de trandafiri. Il gasim acolo in fiecare zi frumoasa, de vara tarzie pana toamna tarziu.

Are trandafiri simpli, de gradina, cu defecte si petale induiosator de imperfecte. Nu se compara cu batoasele flori elegante pe care le poti cumpara la 50 de metri departare, din

florariile care asedieaza iesirea de la metrou. Si totusi, la el vezi mereu un om sau doi, asteptand sa cumpere. Vrea doar un leu pe fir.

Daca vrei sa-i faci o bucurie, da-i timp. Da-i timp sa numere incet, batraneste, cei 37 de trandafiri imperfecti pe care vrei sa-i duci in dar unei prietene, la aniversare.

Da-i timp sa si-i aseze deoparte, sa-i mai ferchezuiasca nitel, cu un strop de apa rece, sa si-i aseze ceremonios pe sfoara simpla, sfoara de pachete, cu care vrea sa-i lege.

Da-i apoi timp sa apuce de capetelul celalalt de sfoara si sa cuprinda, fara sa se-ntepe, cele 37 de tulpini. Nu il grabi, observa-l.

Merita. E atat de batran incat s-a incovoiat teribil si abia mai poate sa se indrepte ca sa te priveasca in ochi cand ii dai bancnotele si iti spune intotdeauna "multumesc".

E atat de incovoiat, incat ochii lui nu mai vad decat pantofii trecatorilor grabiti. Si trandafirii.