blogule, stai aprins:)

titlul n are nici o legătură cu postarea...

ieri (duminică, 23 martie) l am dus pe Tudor la Gara de Nord. Deoarece el iubeşte foarte mult trenurile. A avut 5 garnituri de tren, din care numai cel mecanic, din lemn, de la Ikea, a rezistat timpului şi furiilor scurte, dar palpabile (pentru vagoane şi şine de plastic) ale piciului. Unul nu mai are capacul care să ţină bateria în lăcaşul ei. Altul sare de pe şine şi e enervant, chiar enervant să stai de 58 de ori pe zi cu fundul în sus, ca să-l potriveşti pe şine. În plus face tipul acela de zgomot care te împiedică să-ţi mai auzi gândurile. DECI, unul de lemn. Mă rog, i au dispărut şi ăluia nişte vagoane prin meandrele locuinţei. Dar şinele rezistă.

Dar ce introducere ...
Hai, încă una!
Şiiii, alaltăieri în parc s-a agăţat, spre ciuda mea, de o jucărie din aia împingătoare, de "bebeluşi", cum zic majoritatea oamenilor ai căror copii s-au ridicat mai mult de o şchioapă, o jucărie cu baston şi locomotivă fake thomas. pe care mă-sa a trebuit să o plătească, fiindcă JR a trosnit-o şi a rupt-o. Şi mda.
Locomotiva a rămas întreagă, totuşi, şi fi-miu nu a vrut la culcare fără "teeen, teeen, uuu ciu ciu". Aşa că marea decizie a fost luată. Ieri am fost la gară.

I-a plăcut teribil. Întâi a fost puţiiin intimidat. Apoi s-a lăsat pradă fascinaţiei pe care o exercită asupra celor aleşi locomotivele, vagoanele, venirile şi plecările măgăoaielor electrice. Poeziei şinelor care se îndepărtează şi unesc la infinit....pardon, aia eram eu. Şi frati-miu, "Asundru", care a apărut şi el în gară, pe peron. Şi dă-i cafele şi distracţie, cu copilul care făcea bau pe după stâlpii grei, de, cred, oţel.

Am vrut să-l duc şi la Muzeul CFR. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, de la ora 10 la 16.
Era duminică, ora 12. Muzeul era, bineînţeles, ÎNCHIS.