3 ani de Tudor

adică am împlinit 3 ani de provocare zilnică. 3 ani în care ridurile de expresie mi s-au adâncit pentru că zilnic, am zeci, sute de expresii. cred că şi noapte-n somn mă strâmb, fac ochii mari de râs, mici de nervi şi tăioşi şi duioşi şi...Dumnezeu mai ştie cum. de când buzele mi se destind cel mai des într-un surâs, dar uneori se mai şi strâng pungă, să nu lase p-afară un strigăt, două strigăte. de când obrajii mi se umflă într-o joacă,. apoi se înroşesc de la cele două palme mici care sparg, fără sensibilitate, baloane, de stau să mi cadă dinţii.

3 ani în care i-am încurcat doar de 2 x periuţa cu a mea, de 3 x pasta de dinţi.

3 ani în care i am zis de câteva ori "iartă mă", de ceva mai multe " îmi pare rău, am greşit" şi de nenumărate ori " te iubesc mult". de tot atâtea ori m a îngânat slab, mi a pus mâinile pe obraji şi mi a răspuns, ca toţi bărbaţii "şi eu".

3 ani în care m am apropiat şi mai mai mult de familia mea, din motivul că, iubindu l pe Tudor, îmi dau seama cât mă iubesc pe mine. Părinţii mei, şi bunica mea, şi fraţii mei sunt, mai mult decât asta acum pentru mine. sunt bunicii lui, străbunica lui, unchii şi naşul lui Tudpr. Fără ei n aş pleca de acasă cu inima liniştită. Că au grijă de el. Că l spală. Că i dau mâncarea pregătită uneori din timp, alteori în fugă sau compilată (o parte făcută de mine, o parte adusă la pachet de mama). Că l culcă. Că l privesc cu tot atât de multă dragoste ca şi mine. Uneori parcă ghicesc în privirile lor mai multă dragoste decât pentru mine. Şi asta mă bucură mai mult decât ar putea nişte cuvinte să descrie.

3 ani în care bunicii au ce şi povesti în fiecare seară. "Ce a mai făcut Tudor?" şi "Ce a mai zis Tudor?" sunt acum întrebări de prim rang în familia mea din Toamnei. În familia mea a revenit joaca, a revenit acel je ne sais quoi care dă farmec şi prospeţime vieţii. Şi toate astea datorită unu boţ de om cu fiţe şi fasoane, de care trebuie să te rogi o dată la 3 minute să facă sau să nu facă ceva, care bate din picior şi se înverzeşte de nervi când ceva nu i convine, care alege scama de lămâie din gură şi face un uragan din spălatul pe dinţi. un plod care vrea la grădiniţă pentru ca după 2 minute să nu mai vrea, pentru că nu şi a terminat "teaba", ( a se citi joaca cu trenurile, oh, trenurile, am 4 bucăţi montate concomitent într o singură cameră, o să fim Anna Karennina într o zi!!!!) făcând ca pulsul să sară atunci când timpul scade la fel de repede.

Iubesc cele 5 minute cu care e întârziat înadins ceasul meu din cameră şi cei 3 ani care ne au îmbogăţit familia.

sunt un magnat cu o comoară mare. şi simplă.

mulţumesc.