hai c-am venit

Acum, chiar acum m-am gândit la Robert Plant și acum, chiar acum - mă rog, acum 3 minute - am intrat pe propriul meu blog. Și acum 2 minute mi-am formulat singura rezoluție pe 2018, care a snat gen "mai scrie și tu ceva, că să știi că nu scriai rău".
2 faze mi-au reținut atenția în ultimele săptămâni, mă rog, mai multe, dar două - trei de vorbit.
Una este că:
m-am dus la draga mea Cristina , care zic eu acum că e nașa neoficială a copilului și ea mi-a făcut ochelari. cadou.Ce n-a putut să-mi facă  (cadou) a fost să-mi dea niște dioptrii mai mici (sunt chiar mai mari decât mi le aminteam) și să mă facă să arăt bine în lumina albastră a locului unde am probat ramele (pe care mi le-a făcut. cadou). Mamă, oameni buni, când am văzut cum arăt m-am speriat - cum mă sperii eu,  dată pe deceniu, când calc în magazinele de haine, de exemplu. Și m-am pus pe căutat smacuri.
Tot Cristina mi le-a recomandat, dar vorba Marei, c'est n'est pas un blog de make up, așa că nu vă zic numele, doar că  chiar mă dau cu astea.
Și cum mă dădeam eu cu ele, cu fi-miu lângă mine, stând pe capacul de la wc, zice:
-Auzi, mami, ăsta e ultimul sos cu care te dai, da?
- ...cum, mă, sos?
- Păi, ce, zice, arată ca muștarul. Și muștarul e un sos.
Era să-i zic eu că ce dau eu pe față e un S.O.S, dar m-am abținut, că era târziu și trebuia să ne culcăm.
Adică era vreo 9 seara.

A doua e că...băi, ce mi-a lipsit Alain de Botton. Rău mi-a lipsit. Am cam flendurit-o eu cu Arhitectura fericrii, care se citește cam greu (aka, cam fără interes) de către neofiți (aka proști de dau în gropi) în ale stilului de vreun, fel, ca mine. Și văzui la o fată Raisa că s-a tradus O săptămână în aeroport (sau 7 zile, mi-e lene să mă uit exact, c-am terminat-o de o săptămână, deci e firesc c-am început s-o uit) și am dat buzna s-o citesc. Fiindcă și eu fantazez de pe vremea lui Tom Hanks să trăiesc niște zile într-un aeroport sau măcar 3 în București, un city break, așa.
A treia e că îmi place Frederik Backman. Îmi place tare, nu cât de cât. Cel puțin asta - unica pe care am citit-o - cu Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău e un fel de Narnia pentru adulți sau așa îmi pare mie. Frumoasă tare.
Cam atât.
Aaaa. da. și la 43 de ani și 3 zile mi-am re-dat prima inspecție la definitivat (ul în învățământ). Da. Cam atât de lame.
Voi ce mai faceți?