pumn'n'plex

Nimic nu m-a lovit mai tare în această relaxare treptată, urmând lockdown-ului de 2 luni și mai bine,  decât fotografiile publicate azi, de la concertele Cargo și Vița de Vie care au avut loc ieri la Timișoara și Cluj. Am simțit că viața mea, a noastră, a celor cărora muzica le curge prin vene, nu va mai fi, măcar o vreme (probabil îndelungată vreme) la fel.
Cu Despot n-am vorbit (nici nu-i mai știu/am nr de telefon, cred) dar am vorbit cu cel mai iubit dintre pământeni, poate pardon, toboșari, și l-am întrebat cum s-a simțit, într-o astfel de situație, știind de dinainte răspunsul.
Ciudat, creepy, inadecvat, în prima parte, apoi, încet-încet, mult așteptata legătură s-a produs și a mers totul bine.
În timp ce vorbeam cu el, îmi rulau tot felul de imagini prin cap, fără să-mi fie clar cu ce seamănă șirurile de scaune aliniate la 2 m distanță.
Apoi, brusc, am avut, dincolo de unda de șoc, revelația. Cu asta seamănă.