Pansee de fum

Datorită fumătorului Liviu şi a fumătorului Alex ( e drept, conjunctural şi mult prea puţin ca să l menţionez aici, dar vreau să părem "gaşcă") am văzut Thank You For Smoking, un film foarte haios încă de la generic (toate numelele din distribuţie, casting, etc, sunt trecute ca branduri de ţigări). Departe de a fi o pledoarie pentru fumat, TFS oferă libertatea alegerii. Şi cum mesajele contra fumatului nu pot veni decât pe un ton grav, (Fumatul ucide!) era evident că partea "cealaltă" nu se putea reprezenta mai bine pe sine decât prin băşcălie. Un moment de vârf al filmului este întâlnirea dintre purtătorul de cuvânt al Big Tobacco Company şi Marlboro Man, (cred că i chiar originalul!?) cu o valiză de bani între ei. Unul trebuie s o ofere în aşa fel încât celălalt să n o refuze, cu cancerul lui în fază terminală cu tot. Un moment slab al filmului este întâlnirea aceluiaşi purtător de cuvânt cu un mare trăgător de sfori de la Hollywood, interpretat de Rob Lowe. Mă rog, întâlnirea în sine n ar fi rea, (cei doi discută despre posbilitatea de a advertisingui ţigările în filme la nivel de sf, într o producţie în care Catherin Zeta Jones şi Brad Pitt şi ar aprinde câte o ţigară după o partidă de sex fără gravitaţie, iar rotocoalele de fum scoase de mascul costă 5 milioane de para) dacă Rob Lowe, la frageda lui vârstă, n ar arăta ca şi cum fiecare bucăţică din pielea sa de pe faţă este ţinută şi trasă de 5 degete. Liftingul îl face total inexpresiv..sau poate d aia l or fi şi ales, că n fond, filmul e celuloid... Anyway, eu sunt gata să pariez că noi, fumătorii, "datorăm" acest film vreunei organizaţii care luptă împotriva fumatului. Nu cred că UE.
Că tot veni vorba, gaşca veselă de fumători le mai cuprinde îndeaproape pe prietenele Miki şi Amalia, dintre care una a venit cu o idee năstruşnică , iar cealaltă poate s o pună în aplicare. Să dăm în judecată statul român (ulterior UE şi pe toată lumea) că ne nesocoteşte drepturile. Ne simţim ostracizaţi în tren, iar din barurile în care nu mai sunt libere decât locurile de nefumători trebuie să ieşim cu coada între picioare, chiar dacă sub privirile îndurerate ale patronilor care şi aprind ţigări pe după tejghea. Asta în vreme ce pe nu ştiu unde, un patron care a pus un banner pe uşa cârciumii " Aici se fumează!" a fost luat la puricat şi amendat cu o sumă deloc neglijabilă, pentru că a încercat să apere atât drepturile fumătorilor, cât şi ale nefumătorilor. Nu fumezi, nu intra, a zis omul, iar OPC ul i a sărit în cap. Adică ce, nefumătorii n au şi ei dreptul să mai tragă câte un fum, din spaţiile lor special amenajate ?!
Ca să continuăm în acelaşi ton, mă uit la pachetul meu de Pall Mall Lights şi mă bufneşte râsul. Unul din avertismente mi aduce aminte de bancul: un tip ia de la chioşc un pachet de ţigări, se uită la el şi l azvîrle la loc vânzătoarei, întrebând o: Nu poţi să mi dai unul cu cancer ?! Vânzătoarea ia pachetul şi citeşte pe el : fumatul cauzează impotenţă.
Am zis Pall Mall Lights şi întăresc. O îndrăgosteală m a făcut, nu să fumez, ci să aleg această marcă. Eram îndrăgostită de un bărbat care le fuma p astea (ciudat, ulterior am fost îndrăgostită de unul care fuma Marlboro Lights şi de altul care fumează Lucky Strike, dar n am preluat niciodată acest branduri, poate mai fumez din când în când câte una...) şi ţin minte că odată, una din promoteriţele de Pall Mall m a supus unui chestionar, căruia i am răspuns cu entuziasm, ( păi nu e ca şi cum aş fi fan Steaua?! Ce, Steaua nu face rău la inimă ?!) iar când a ajuns la întrebarea: De ce aţi ales Pall Mall ? Şi i am răspuns, onest, ceea ce v am zis mai sus : m am îndrăgostit de un băiat care fumează aceste ţigări şi am vrut ca, şi aşa, să fiu alături de el. Aia a lăsat pixu' jos şi a plecat. Nici acum nu sunt în baza lor de date.
Sunt în schimb într o bază de date de dată mult mai recentă, aceea a celor care au vrut să se lase de fumat de dragul cuiva. Mi au fost confiscate şi ţigările şi nu m am supărat, (vai, dacă aţi şti cât fumez, dacă nu sunt atentă !) doar că m am simţit mult mai emoţionată, iar mâinilor (pentru că nu puteau fi pe el) nu le mai găseam nici o întrebuinţare. Fumatul m ar fi ajutat să gestionez mai bine situaţia, poate, dar în acelaşi timp m ar fi ţinut departe de acel subiect, atât de dorit şi atât de împotriva fumatului. Am încercat să mi numerotez ţigările, am trecut, timp de câteva zile, pe mentolate, măcar să mi se facă greaţă sau să nu miroasă. Din *** (aici completează fiecare dintre voi cum doreşte) lupta s a încheiat foarte repede, în sensul că n am mai fost nevoită să mă lupt cu fumul ca să am câştig în cauza respectivă. Mă aflu înapoi aici, pe tărâmul fumatului ţigară de la ţigară, atunci când scriu ceva, iar în jurul meu e o mare tăcere, populată de rotocoale viorii şi graţioase, o tăcere instalată după ce lacrimile s au uscat.

*** nefericire