Dileme superficiale

Sunt flotant la bunica/mama mea unde, tot felul de nelamuiriri si indecizii. Singura certitudine: tata n are diacritice la calculator, ntz, ntz,ntz.
In rest: ajung seara tarziu in proximitatea casei mele si ma gandesc, ce ar fi sa dorm la mine, dar n am deodorant,e la bunica. Ajung la bunica si mi dau seama ca n am un pulovaras, ar fi trebuit sa trec pe acasa sa l iau, maine o sa mi fie frig.Poate nu, ca e Baba mea. Dar daca da? Cumpar o camasa, bleu ca cerul. Pacat, singurul tricou pe care l mai am curat in cealalta locatie e roz. Maine o sa arat ca un clown, caruia, i adevarat, nu i e frig. Dorm in sufrageria nedecomandata si frati miu aprinde lumina, sa vada pe unde merge cand trece la baie, ma pocneste durerea de cap. Scancesc stinge lumina, apoi intreb(chinuita de un demon, numai al meu si al tuturor femeilor obsedate de ceea ce se numeste prea plina silueta) daca are ceva dulce, el are. Mananc cinci biscuiti si in loc sa ma simt bine fac calcule, oare o fi mai rau ca i am mancat la 8 seara in loc de 6 seara (era a doua repriza de stirile din sport, la care se uita celalalt frate, deci am aproximat ceva). Ajungem la Bridget Jones, pe care eu n o suport,deci, mai mananc un biscuite. Adorm. Gheruta la usa, iesi, fugi! Gheruta la usa, pleaca! Gheruta, gheruta, gheruta, ma scol deschid, Cara canisa, atat de impasibila, ca nici nu mi mai vine sa i ard vreun sut. Durere de cap, trezit din somn brusc. Nervi, adorm din nou. E vina ta, daca nu te duci in camera de la mansarda. Nu ma duc, ca sunt singura, nu e nici un caine, nici o pisica, nici un flendurit, ma simt singura si mi e frica. Cum, dar ai dormit acolo ani de zile, si ce, tot mi e frica. Apare pisica. Pentru rima, Zoica. Din cauza privirii albastre si sasii, mama voia sa i spuna Loredana, dar tata, fii serioasa, draga, mai vine copilu' cu cineva p acasa... Apare,deci, Zoica, la fel de impasibila ca, se pare, toate fiintele din casa noastra/ a mamei/ a bunicii, indiferent ca s bipede sau patrupede (papagali sau altele n avem). Kiri latra, se agita, o alearga. Pe somnul meu. Si eu care voiam sa mi iau pisica. Cedez, tip la pisica, ii dau un sut foarte putin prietenos lu' Kiri, macar asta e a mea, n am jena aia meschina ca am batut "copilul" altuia. Ii trag, zic, un sut lui Kiri si inteleg, ma rog, ideea lui eu te am facut, eu te omor. Cand sa adorm din nou suna. E ora 8 si incepe o noua zi. Parca e totusi mai bine in ceea ce acum 8 ani refuzam cu indarjire sa cred ca va deveni casa mea, numai a mea. Sau nu ? Inchid ochii sa ma gandesc mai bine la aceasta si somnul ma fura pe nesimtite. Cand ma trezesc, cu senzata ca sunt deja la chiuveta si ma spal pe fata, vad in fata doi ochi mari si negri de fachir si tresar. E Vera, lupoaica tanara, iar eu sunt inghetata. E ora 10, iar voinica a deschis usa casei si pe a sufrageriei si mi e frig. Sa mi pun camasa ?