3.3.07

Vremelnice

Mă simt ca o muiere îmbuibată, fiindcă azi mi am luat hainele cele mai multe şi de cei mai mulţi bani din viaţa mea. Un sarafan şi o fustă îmi sunt mari, de parcă aş fi primit de la cutia milei nişte ţoale mişto. Culmea, au fost cele mai scumpe articole. Cum naibii ?
Ciprian a ascultat tributul lui Tudan şi zice că nu m a înţeles , pentru prima oară, şi că n a fost de acord cu articolul meu. Să ne înţelegem, el e un fel de editor al meu la Şapte Seri, unul din cei doi oameni care sprijină făţiş toate tâmpeniile scrise de mine. Al doilea om e Crista şi amândoi au acelaşi nume, Măceşaru Szoreny. Că sunt soţi.
Mă îngrijorează că lui Ciprian nu i a plăcut tributul. Adică bun, poate e el tâmpit, dar ce mă fac dacă sunt eu ? ...mă rog, cred că ideea e undeva pe la mijloc, mie îmi place muzica veche. Lui nu.
Azi noapte am intrat într un fast food (după ce toată ziua mâncasem o bomboană rafaelo) şi m am simţit ca n gimnaziu, când ieşeam la toaletă în timpul orei. Femeia fast food spăla pe jos şi eu lăsam urme murdare pe podeaua imaculată. Necum ca femeia de serviciu de pe vremuri, care ţipa încruntată, mergi pe margine, c abia am spălat, femeia din noaptea trecută mi a zâmbit şi zis, aveţi grijă, să nu alunecaţi. Normal că am mers tot pe margine, dar acum măcar îi păsa, formal, cuiva, că aş fi putut să mi rup gâtul. Şi puiul shanghai a fost meritoriu, oricum s ar scrie el.
Liviu are un motan care vorbeşte ! În felul lui, desigur, dar, de câte ori vorbesc cu el (liviu) la telefon, aud şi mâţa, contorsionându se liric. Nici nu ştiu dacă mai aveam nevoie ca interlocutorul să mi traducă, motanul te salută şi el. În plus, ce te faci, că Liviu la motan nu i a pus mărţişor ! Ca să i mai ia unul, acum ar însemna o cavalcadă întreagă, că i ar trebui o zgardă antipurici, de care să i se agaţe şnurul roş alb. Eu zic să întreprinzi ceva, Liviu !

Azi în Bucureşti, România, a fost vremea mea preferată. Cald şi înnorat, fără soarele ăla obositor care mi face să vibreze firişoarele aurii din ochi. M am plimbat în lung şi n lat prin oraş, cu un zâmbet prost pe faţă, cu mersul şui, urmărită de privirile suspicioase ale trecătorilor. Pe feţele lor oscilau întrebări între cine i asta, o cunosc de mi zâmbeşte şi uite încă una, cu ce i or fi făcut injecţie ?

Am mai uitat de dan, încă un pic, dar, recunosc, tot îmi pasă. Asta e.

Un comentariu:

Ciprian spunea...

Draga Ana,

Din faptul ca nu mi-a placut "Tributul" nu rezulta ca nu-mi place muzica veche, pacatele mele! Ascult si multa muzica veche. Si-mi place. Ii ascult chiar si pe preclasici. Desigur, tu te-ai referit la muzica aia de-acum cateva decenii. Pai, imi plac Louis Armstrong, Beatles, Pink Floyd, Black Sabbath, Thin Lizzy s.a. Ei, vezi, a trebuit sa intru pe blog-ul tau ca sa ne cunoastem mai bine. Dar zic ca nu e rau nici asa, desi la berea aia pe care ne-o tot promitem de vreo doi ani cred ca ar fi si mai bine.