Avantaje şi nu prea

Când eşti singur la vârsta mea, nu prea ai cu cine dansa la petreceri. Dacă se pune masă, nu ţi găseşti niciodată un loc, că ba stai între un cuplu, ba între unii care sunt în vorbe, ba (cea mai fericită situaţie dintre toate, dar tot groaznică) lângă nişte celibatari la fel de urâţi şi plictisiţi ca tine, care, la fel ca şi tine, văd Ileana Cosânzeana din dreapta altuia, necum femeia normală, dar fără verighetă, din stânga lor. Numai în nişte cercuri civilizate (care se îngustează de or să se facă prea mici pentru mijlocaşul meu) se mai găseşte unul să ţi toarne o băutură sau să te întrebe ce faci. Dacă familiile sau cuplurile sunt atât de unite încât au început să se destrame, să te ferească sfântu' să stai mai mult de 20 de secunde de vorbă cu partea masculină a destrămării, sfârşeşti ciufulită de cea care a lucrat la război. Nici cu ea nu poţi să vorbeşti mai mult de 3 minute, fincă prietenul lu' bergenbier o să apară iute la orizont, nu de alta, " dar cine ştie ce prostii o învaţă aia, că ea n are bărbat acasă". Soarta unei femei singure la o petrecere e pecetluită. Ea ar fi ideal să arate rău, să fie gângavă şi, prin urmare, să stea dreacului într un colţ, arătând nenorocită şi plouată. Dar să nu cumva să plece, că le lipseşte pe celelalte combatante de acadeaua aprecierii "mai bine cu al meu, care e aşa şi aşa, decât singură ca paparuda, săraca de ea".
Pân aici a fost plăcut, dar să vedeţi voi la Megaimage, făcut pană la maşină, sărit siguranţe sau spart ţevi prin casă ce bucurii o să aveţi, celibatarelor. Nu că prezenţa perechii v ar asigura neapărat un ajutor în plus, deoarece aceasta poate fi a) la fel de visătoare ca voi, b) mult mai nepăsătoare ca voi. Dar parcă dacă ar merge şi el pe lângă voi ţinând cu un degeţel sacoşica lui cu siropul de tuse, în timp ce voi căraţi cartofii, v aţi simţi mai bărbate şi, de ce nu, apărate de numeroşii răufăcători care se pot ivi de după orice colţ, să vă smulgă lănţicul. El are mâinile mai libere, deci se presupune că o să intervină, dacă nu cumva o să fugă mai repede. După bâlbâiţii de la poliţia comunitară, av courz. Vine apoi chestiunea cu pana, de orice fel, la maşină. Nu că s ar pricepe el foarte mult, dar e totuşi ceva să pui iute telefonul la ureche şi să ai cui să te smiorcăi. Că el îţi va reproşa, indiferent de situaţie, ceva în legătură cu felul în care ai condus maşina - şi dacă mai e şi coumnă, ai, ai, ai - şi se va întinde la întrebări de genul şi cum s a întâmplat, şi unde erai, dar ai tras frâna de mână, aha, şi s a blocat circulaţia, în vreme ce în jurul tău înjurăturile se înmulţesc, nu mai contează. Eşti a cuiva, ai avut pe cine să suni, pe cineva care nu e bătrânul tău tată, pe care nici cataclismu' nuclear nu l ar scoate din casă să te ajute pe tine cu pana, după ora 22. Dacă sare siguranţa, categorie în care se poate încadra foarte bine şi situaţia " e cutremur, tună sau fulgeră" avantajul e că ai pe cine lua în braţe ca să tremuri ca proasta, mai ales că şi el tremură... ca un bărbat, deci tremuraţi amândoi ca proasta cu bărba su. Ceea ce e foarte bine, fiindcă tu te simţi mai om, (şi el tremură, săracu) el se simte şi mai om (deşi tremur, am grijă de ea) şi amândoi vă veţi simţi mai oameni, că cică tremuratul face bine la oameni, îi relaxează. Cu ţevile ai ocazia să vezi cu adevărat dacă ai bărbat în casă sau nu. Cum îl sună el pe instalator ! Cum se străduieşte, ţopăind pe lângă ţeavă, să i explice proporţiile potopului ! Cum îţi zice, doct, "dă şi acolo !", deşi mopul s a dus demult pe toate direcţiile, fără să reuşească mare lucru. Şi când vine - dacă vine !- meseriaşul, cum se învârte preocupat pe lângă acesta, menţionând toţi termenii de specialitate pe care i cunoaşte de la ta su de acasă, doar doar l o impresiona pe jegos, care, de cele mai multe ori, s ar uita mai degrabă la picioarele tale decât la ţeavă, deci, necum în gura LUI. Cum îi dă el un bacşiş gras, ce fusese oricum inclus de la pornirea operaţiunii, şi cum se simte mai bărbat, a rezolvat o şi pe asta.
Avantajele, dacă nu le aţi intuit pînă acum, sunt mult mai multe. Dar primul e că, dacă dispui de un simţ al umorului deosebit, vei putea chiar să rezişti alături de el ani buni de zile fără să l omori, ba chiar râzând pe săturate la oricare din tâmpeniile de mai sus. Mda, m am hotărât, vreau şi eu unul. dacă se poate, albastru.

va urma

În urma unor reacţii destul de viurlente, primite pe mail, mă văd silită să adaug că acest text este scris în glumă. Nu sunt feministă, n am nici un colţ împotriva bărbaţilor (mai mult decât am împotriva femeilor, în orice caz, nu) sau a cuplului. Mă amuzam şi eu. E unul din avantajele situaţiei în care eşti singur (glumesc!!!)