Aseară în staţia lui 300 de la Victoriei m am simţit utilă. O domnişoară m a întrebat cum ajunge la Grigore Alexandrescu. I am explicat. pe urmă o doamnă m a întrebat cum ajunge în Colentina. I am explicat. Zău că m am simţit bine. Umană, aşa.
Astăzi, când veneam cu maşina spre serviciu am trecut pe lângă licuel Caragiale. 2 liceeni traversau grăbiţi şi hlizindu se strada, iar de la una din ferestre a pornit plutind spre asfalt un avion de hţrtie. Parcă n a trecut atât de mult...
2 comentarii:
Ce să mai zic eu... cît de util m-am simţit aseară, tot în staţie la 300... :))
hehe, pt eventualii cititori intrigati, Messer mi a adus cheile de la casa, pe care le uitasem la serviciu...asta cautam in st la 300, la Victoriei. Il asteptam pe el sa mi le dea, in casa sa pot intra.
Trimiteți un comentariu