Panseu despre tata

Când eram mică şi trebuia să rezolv o problemă la matematică, evident că intra în joc TATA. El avea şi are în continuare capacitatea de a explica lucrurile pe înţelesul copiilor, dar şi al oamenilor mari. Pentru mine, totul se transforma în OI. Dacă textul problemei era " Mama s-a dus la piaţă şi a cumpărat 4 kg de mrcovi şi 3 kg de ceapă. Câte kg de legume a cumpărat mama ?" tata zicea, " uite, Momo, cum facem. Să zicem că a luat oi. Întâi 4 oi şi a mai luat încă 3 oi. Deci câte oi a luat ?"
Mă rog, nu era copilul chiar aşa tâmpit, dar aţi prins ideea. Bazinele alea obositoare, car n aveau altă treabă decât să se golească pe o parte când din alta se încerca a fi umplute, se transformau în oi băgate în staul e o parte şi mâncate de lup pe alta. Nu mai ţin minte cum se transformau în litri dup aia, probabil făcea tata ceva fermecat.
Trenurile le mai ştiţi ? Alea care venea unul spre altul cu viteze variate şi trebuia să se întâlnească - de ce, Doamne iartă mă, n am înţeles - în oraşul X a ora Y, se transformau în berbeci mitologici, care alergau (poate chiar zburau) cu viteze de 85 de km pe oră, să se dea cap în cap...
Dacă nu m ar fi născut mama Tigru, probabil că şi eu aş fi devenit o oaie. Sau... poate chiar sunt o oaie ?

Tata împlineşte azi 15 oi, dacă numărăm din patru în patru staule. La mulţi ani, tată, pardon...oaia mea fantastică !