Unde-i viziunea ? (II)

Pe cuvântul meu că nu-i o scuză, ("l-am lăsat să meargă, dar nu mă uitam") dar de data asta m-am uitat la Eurovision, a doua semifinală pe ţară, fiindcă am făcut temperatură mare. Am aplaudat, aşadar, fierbinte, înlocuirea la prezentare a Danielei Nane cu Alina Sorescu. Aceasta s-a comportat foarte bine, în ciuda textelor cam subţirele, oferite de scenarişti. În camera verde însă, în locul moderatului Berti Barbera, a apărut Iuliana Marciuc, care s-a pisicit şi alintat pe lângă concurenţi de parcă ar fi fost o adolescentă aflată pentru prima oară în viaţă în preajma unor persoane cunoscute. În plus, a pus întrebări lungi, la care probabil că nu aştepta răspuns, de vreme ce imediat îi lua vorba din gură celui pe care tocmai îl întrebase ceva.
Şi componenţa juriului a avut câteva modificări, lucru care nu e corect. Atunci când jurizarea au început-o nişte oameni, tot ei trebuie s-o şi termine. Oare vor exista modificări convenabile de juriu şi în faza finală a concursului ?
Calitativ vorbind, a doua duzină de piese din concurs a respectat algoritmul primei duzini. 2-3 piese rezonabile, 2 bunicele, restul praf. Faptul că au fost aranjate aşa denotă o strategie cât de cât matură a Tvr-ului. Păi ce ne făceam dacă în prima semifinală erau 12 piese proaste, că 6 tot trebuia să alegem ?!
"Shine", piesa suedezilor care vor să reprezinte mioriţa în lupta de la Belgrad, ne-a plăcut, mie şi tuturor tinerilor din jurul meu. Cinstit, nu mă aşteptam să placă în aşa măsură şi publicului, acelaşi de săptămâna trecută (aka cel care a votat veşnica schemă cu duetul dintre operă şi pop). E o piesă amplă, frumoasă, care şi-a meritat sufragiile. Încă nu prea înţeleg eu cum vine să cânte nişte suedezi în contul României, dar mă rog. "Seven Days" - Paula Seling cu Provincialii e ok, dar nu transmite mare lucru. În strofă, vocea Paulei parcă se chinuie să cânte aşa jos. "Follow Me", a celor de la VH2, păcătuieşte prin faptul că e făcută exact,strict pentru Eurovision. Adică tăiată pe şablon, fără o idee în plus sau în minus decât se crede a fi bine pentru respectiva competiţie. "Fairytale Story" a Nicolei a fost aproape neinteligibilă la tv, parte din cauza sunetului prost, ( parcă a sunat mai rău ca săptămâna trecută) dar şi din cauza pronunţiei cântăreţei, care sşâie şi guturalizează cam mult. Nicola a declarat că expresia "fairytale story" i-a plăcut şi există, a găsit-o şi pe internet. O fi găsit-o, în urma căutării pe google, pe site-ul vreunul copilaş armean de clasa a II-a. "Come This Way" cred c-a fost votată de frica lui Moga, iar "Run Away", a lui Cătălin, datorită capitalului de imagine pe care acesta l-a dobândit anul trecut. Apropo, cât de săracă să fi fost oferta anul ăsta, dacă Nico şi Cătălin au ajuns să aibă câte două piese în concurs ?
De departe cea mai enervantă prezenţă a serii a fost acea domnişoară Iris, care culegea ultimele impresii ale concurenţilor, înainte ca aceştia să urce pe scenă. Fiecare intervenţie a ei a constat în câte un panseu imbecil, de genul „Muzica e stenograma iubirii” ...Păcat că mi-am dat seama târziu că toate începeau cu „muzica e...” şi continuau cu o tâmpenie, că v-aş fi putut delecta cu mai multe. Dar mai e şi finala, nu ? Până atunci fac exerciţii: muzica e limba mare a ceasului, pauza de masă a sufletului şi constanta Universului. Dixit.

Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com