:)

Vă las cu 2 scriituri recente...şi, vorba lu Liviu, mâine dimineaţă a doua cafea o s o beau la Londra. La bună vedere.




Mai e şi Cezar…


De câteva luni bune montez emisiunea Fresh Top 40, care se difuzează sâmbăta la Kiss Tv, în prezentarea simpaticului meu coleg, Şerban Huidu. Muzica aceasta, de pe Kiss, n-are nici o legătură cu ce muzică ascult eu. E un top comercial, bazat pe popularitatea pieselor difuzate în fm şi pe tv de amintiţii. D-alde Rihanna, Timbland, Timberlake şi Jordin la tot pasul. Definitely not my cup of tea. Totuşi, m-am băgat în emisiunea asta, şi nu pentru bani. Nu sunt ipocrită, contează şi ei, căci îmi majorează binişor veniturile, astefl încât de banii “lor” îmi permit astăzi cu mult mai mare uşurinţă să cumpăr şapte cărţi şi două dvd-uri odată. Şi nu o dată pe lună. Motivul cu numărul 1 a fost, însă, altul. N-am vrut să mă “plafonez” în genul meu cel rock, am vrut să văd ce se întâmplă şi prin vecini. Mi se pare greşit să scrii despre muzică, chiar dacă despre o anumită parte a ei, şi să nu ştii sau să nu te intereseze restul.
Astăzi sunt veşnica mirare a prietenilor mei, care se uită la mine clipind de câte ori, pe o terasă, se aude vreun post de radio comercial, recunosc şi numesc 95% din piesele din playlist. Asta fiindcă radiourile comerciale, m-am prins, push play numai pe hiturile momentului, aşa că playlistul devine foarte sărac- aproape că mă face să-mi amintesc de primii ani 90, când mai aveam puţuin şi crăpam dacă mai auzeam Lambada, McHammer şi pe nenea ăia cu Mambo 5.
În plus- că la asta voiam să ajung – mi-am dat seama că am dreptate când zic că genul e gen, dar că unele produse din acest gen de muzică sunt foarte reuşite.Îmi place Rihanna, cu „Take A Bow”. Îmi place noul Arsenium, cu „Wake Up”. Mă emoţionează fetele Jordin, (în combinaţie cu Chris Brown – „ No Air”) Leona Lewis cu „ Better In Time” şi Alicia Keys cu „Like You’ll Never See Me Again”. Piese bune, voci foarte bune! Şi mai e un Jason Mraz, cu o piesă nu ştiu cum îi zice, că abia a intrat în top, care-mi dă o dispoziţie de vară, mare şi cocktailuri ceva de speriat.
Să-i dăm şi lui Cezar ceva, cum se spune. Să admitem că unele chestii ne plac, chiar dacă nu fac parte strict din aria noastră curriculară. Încercaţi şi voi cu rock-ul!
Nu speraţi însă la transformarea mea totală. I still hate Britney Spears and house.
Ana M. Călin
http://ce-stii-tu.blogspot.com


O oră

E marţi dimineaţă. Mai dimineaţă decât crezi, dimineaţa aceea a celor care încă nu s-au dus să se culce. Oraşul e golit de oameni şi respiră. Un singur om se îndreaptă spre metrou, cu ochii mici. S-a trezit prea devreme, după figura lui lungă. Încă unul se îndreptă cu maşina către casă. Ascultă Chopin dat la maxim (!) şi se uită la oraş. Eu. Cerul abia s-a dezmeticit, soarele începe să caşte. Cerul se colorează puţin câte puţin, de parcă s-ar îndrepta către chiuvetă să se spele pe ochi. Oraşul respiră liniştit. Drumul nu e sufocat pe lângă patinoarul Floreasca, primele autobuze vesele încep să alerge prin oraş. Şoferii îşi fac cu ochiul farului, veseli că pot merge cu o viteză nebună. Nu va mai dura mult. La primărie, daliile încă strâng din pleoape. Lor le place să doarmă târziu. În schimb, la benzinărie, violetele bună dimineaţa şi-au făcut demult toaleta şi cască gura la trecător. Le fac un semn cu mâna, amuzată. Pe urmă dau de blocuri. Le privesc visătoare – cum or fi de-a binelea şi cei care încă dorm în paturile lor, din toate aceste apartamente, din toate aceste blocuri – şi pe urmă mai văd un rând de adormite. Sunt mici şi murdare şi atârnă la 8 ferestre din 10, de parcă ar fi nişte cerşetori care s-au ghemuit pe preş. Sunt aparatele de aer condiţionat. 8 din 10 familii au ales să “ condiţioneze” aerul care le intră în case. Chiar, oare aparatele au blocat şi parfumul expansiv de tei care ne-a asaltat în ultima lună? Uite de-aia n-aş prea vrea eu aer condiţionat.
Aţi observat că toţi cei care scriu despre una sau alta din piesele lui Chopin spun tot timpul că sunetele picură? Mă gândeam, la un moment dat, că fiecărui gen de muzică i se potriveşte câte un verb. Unul ţipă, altul plânge, probabil vreunul pe undeva asudă. Alte genuri pur şi simplu deranjează. Chopin face singur un gen şi picură. Nu deranjează, în orice caz, oraşul. Încă aştept ceva despre care să spun că mă înlemneşte. Înlemneşte e bine, împietreşte e rău…ce ţi-e şi cu materia asta!
Ştiu că eşti acum în vreun club, seara, şi arunci distrat o privire la revista aceasta. Sau ştiu că eşti în metrou, în drum spre serviciu, citind ceva care speri să te ţină treaz. Ştiu că simţi cum te ia somnul citind aici. Asta aş vrea, să adormi şi în vis să-ţi trăieşti o oră din viaţă cu încetinitorul, cu fiecare gest şi fiecare privire, pentru că sunt importante. Cum am făcut eu marţi dimineaţa. Numai că tu n-ai timp sau nu ştii să ţi-l acorzi, ocupat până peste cap de toate comisioanele pe care trebuie să i le faci vieţii. Eu îmi mai iau timp, şi asta fac cu el. Măcar o oră la două zile. E drept, marţi la 5 dimineaţa am avut mai mult…era prima mea oră de vacanţă.

Ana M. Călin