Doar o părere...

Cel mai multi o iubesti pe femeia pentru care lupti cel mai mult. Femeiea ce ti se ofera usor e ca si uitata. Ti-o mai amintesti din cand in cand, zambind. Iar apoi amintirea ei se sterge, ca o parere. Ti-o mai amintesti din nou peste cativa ani. Zambesti din nou. Si iti spui ce usor a fost…Samanta fara coaja.

…scrie Dono pe blogul lui.

Eu n am decât să nu fiu de acord cu această imagine demult instalată, atât în mintea băbaţilor, cât şi în cea a femeilor. Şi pot demonstra simplu că nu sunt de acord şi nu merg pe această teorie: sunt singură de multă vreme. E larg răspândită şi, din păcate, cele mai multe relaţii se fac şi se desfac în jurul ei: cine a pus cu botul pe labe pe cine, who is the dominator, când încetează lupta and who won?
Eu cred că cea care nu iubeşte deloc (sau încă) va apela la această strategie. Va supune pe cel care îi face curte la tot felul de încercări care să i pună la bătaie forţa, răbdarea, nervii şi posibilităţile. Femeile vor, în marea lor majoritate, să fie sigure de individul pe care şi l aleg. Să fie cel mai bun, cel mai frumos, cel mai bogat, cel mai înţelegător ş.a.m.d. Când e cazul să lupţi pentru ea atât de mult, înseamnă că she is a prize, iar premiul, de obicei, nu l iubeşte pe câştigător. Treaba premiului e doar să fie premiu, el are obligaţia permanentă de a sta şi a străluci într o vitrină, până se dă celui care a fost cel mai bun într un moment oarecare.De obicei, tot câştigătorul e cel care aleargă disperat pe la bijutieri şi gravori de toate felurile, spre a şi înscrie numele pe placă. Premiul nu va veni niciodată cu numele scris pe el.
Eu cred că o femeie e în cea mai cinstită pasă a ei atunci când se dăruieşte fără rezerve şi fără să i pese de urmări. Într o noapte după un club, ea se poate dărui unui bărbat pe care abia l a cunoscut şi trăi în câteva zeci de minute ceea ce i ar oferi o căsnicie întreagă. E departe de mine gândul de a preaslăvi în vreun fel libertinajul. Vreau doar să spun că în astfel de situaţii femeia e liberă, uşoară, se va simţi bine cu ea însăşi şi cu partenerul, fără nici un fel de calcule. Când femeia începe să şi dorească altceva decât dragoste pură încep calculele. E exact momentul în care pentru un bărbat oarecare începe lupta. Dat fiind că de o parte se fac calcule de zor, iar de cealaltă se dă o luptă puternică – cu, de fapt, nimeni altcineva decât umbra ta- vă las să vă întrebaţi cine e vânătorul şi cine vânatul, de fapt, cine e păianjenul şi cine musca, cine crede că a câştigat şi care e câştigătorul de fapt.
Femeile sunt, cred, în majoritatea lor, mult mai puţin senzuale din fire, decât bărbaţii. E firesc, deci, că pun mai puţin preţ pe ceea ce bărbaţii caută cu ardoare să aibă. La femei când e să se întâmple, se întâmplă. Toate alea cu „the right moment, the right guy, the perfect place” ţin mai degrabă de o cutumă, dar şi de o cochetărie by default a femeii căreia nu i place să se vadă despuiată în orice decor. Aceasta e exact femeia pe care o vei cuceri tu. Alte multe femei renunţă la „podoabă” la un moment dat, din plictiseală şi pentru că o consideră o povară. Dar când femeia e cu adevărat îndrăgostită şi te va dori, prea puţin va gândi unde se află: un pasaj, o parcare, o gară, un pat sărăcăcios într o garsonieră friguroasă sunt la fel de strălucitoare pentru ea ca o cameră de hotel cu şampanie scumpă, un club de fiţe sau un apartament cu 4 camere. Dragostea nu are nevoie de funde şi ambalaje roz atunci când pur şi simplu ţâşneşte din tine. S ar putea să fie nevoie de ele mai târziu, când începi să te crezi sigur de cucerirea ta, transformând o în posesiune – şi aici vorbesc de ambele sexe. Abia atunci începe lupta, dar nu este numai a ta. Deci, din nou, n ai cum să te lauzi că ai câştigat ceva, orice, de unul singur.
Seminţele fără coajă sunt exact la fel de gustoase ca şi cele cu coajă. În plus, nu ţi se umflă buzele, nu sângerează, buricele degetelor nu dor, iar limba nu palpită de durere, ci doar de gust. În jur nu rămâne mizeria pe care mai apoi să fii nevoit s o cureţi ani întregi, câteodată. Viaţa nu trebuie să fie o luptă, ci un etern moment de relaxare leneşă şi fericită. Darul oferit de bunăvoie, cu ochii deschişi şi cu încredere imensă are valoare, nu ceea ce te lupţi tu să crezi că ai smuls şi ai câştigat. Aceasta e doar o farsă a vieţii, care îţi râde în nas văzând cum te lupţi neostoit pentru lucruri pe care le primeai sau nu oricum.