pictures of a sweetheart

am fost la concertul celor de la Grimus azi şi m am bucurat să găsesc o trupă care ştie să supravieţuiască condiţiilor de sunet pe care le oferă Lăptăria!

acum câteva zile, fiindcă telefonul mobil se descărcase, am pus cartela în altul, mai puţin folosit. când l am deschis, am dat peste nişte alte mesaje, de acum un an - poate unul şi jumătate? care începeau cu destăinuirea unei morţi tinere a cuiva într o ţară rece şi se încheiau cu o întrebare variind în forme: mai vorbeşti cu mine?
la orele la care telefonul recepta mesajele, el se afla închis, descărcat, iar eu rodeam unghii mici, simţind "acum îmi scrie...". Am găsit complicatul încărcător cu mufă usb la un capăt cameră foto la alt capăt- încărcătorul original s a pierdut într un zbor dinspre P.- şi l am încărcat cu sufletul la gură. Dar când am răspuns, era deja cam târziu. Am primit un sec " sunt în drum spre aeroport, vorbim la Bucureşti", un vorbim care nu s a mai petrecut niciodată de atunci. unghiile mici au devenit unghii mari, nu din alt motiv decât că nu am fost acolo ( " I was not there for you").
astă seară m am gândit: cum rămâne cu cele închise în telefoanele mobile? Cartelele nu pot reţine, aşa că în vechile aparate rămâne ceva - câteodată mult - din trecute, glorioase...ce?

am ajuns acasă. dintr o privire am văzut ecranul laptopului meu bătrân plin de ferestre. 2 le lăsasem... 2 erau noi... una îmi propune un mov care acum se descarcă. când am văzut numele expeditorului celei de a patra ferestre, am simţit nevoia să mă organizez. am luat un biscuite, o bucăţică de brânză, o felie de şuncă. am fost la baie. m am shimbat în pijama. mi am turnat un pahar de vin. m am holbat la fereastra acoperită - ce bine!- de celelalte, mi am luat cât timp am avut nevoie să mă destind şi să mă adun şi să mă conving că la o adică încă o vorbă, încă o şmecherie, încă un text, încă o glumă stupidă nu m ar dezola, demola, dezintegra.

p.s. căţelul meu doarme într o manieră care mă face să invidiez toate sufletele liniştite din lume