când nu te potriveşti...

joi seara am fost - de la început fără prea mari speranţe - la petrecerea de lansare a gq. fac deja demult parte din categoria snobilor anti party fitze. S ar putea spune
a) că sunt complexată de lipsa hainelor de party, a hainelor cu etichetă, a hainelor deosebite, şocante, ultra elegante sau very fashion. m am născut în reiaţi, m am schimbat în blugi, tricouri şi hanorace şi probabil am să mor în fâş. îmi spunt aproape străine vorbele rochie şi fustă în dulap. asta s eu. câteodată privesc cu jind la doamnele şi domnişoarele ferchezuite, cu mărgele lungi, accesorii de catifea, bluze de mătase şi machiaje zid. dar îmi amintesc repede că eu mă agit, mă ciufulesc, mă sterg la ochi o dată la 1 minut, nu ştiu să stau picior peste picior şi mă împiedic pe tocuri. decât un outfit în care să reacţionez penibil mai bine un blug anost, în care mă simt bine. Bref, după haine, n aveam ce căuta. b) dacă nu am treabă într un loc, prefer să nu merg. aici n aveam cine ştie ce treabă, în afară de a fi scris un articol de muzică, mai bine sau mai rău, cum m am priceput. Dar bunul meu simţ a zis că revista asta se lansează, că de rău sau de bine fac parte via e mail din echipa redacţională, (cât o să rezist, asta iarăşi nu ştiu) că atunci când se naşte un copil la care ai pus şi tu o unghie e frumos să fii... mda, minciunele dulci, cu care să mi înşel vigilenţa anty party.

Ei bine, a fost exact cum m aşteptam. O bună lecţie şi o re amintire a faptului că eu n am ce căuta la astfel de party uri. 3 pătrimi din oamenii ăia sunt party people, se îmbracă frumos şi merg, nu se ştie cum şi în ce calitate, la fiecare petrecere din Bucureşti. Dacă mă întrebaţi eu care nu merg cum de ştiu, nu m aţi prins: la serviciu sunt o grămadă de reviste cu poze, la televizor e plin de jurnale cu vedete. Şi îi văd mereu. Am stat...am găsit 2 oameni cu care aveam nişte faze comune,(muzică live, club) am îndurat muzica tare şi remixurile bizărele după u2 şi alţii. Când m am uitat la ceas, să leşin, ca Cenuşăreasa. Era 11:45. Eu ar fi trebuit să fiu la concert la Viţa de vie!!!

...din care am mai prins 6 piese, pentru că formaţia a fost atâît de drăguţă încât să ofere 3 piese la bis. Am sărit, am dansat, am cântat cât m a ţinut şi am înghiţit o găluşcă mare şi amară. Tocmai făcusem ceva ce nu mă "reprezintă" şi pierdusem cam 3 sferturi din ceva care mă. Asta m a cam pus oe gânduri şi m a enervat un pic. M am gândit din nou că, pe cât este posibil, ar trebui să fac ceea ce mi place, fără să ţin cont de trebuie şi asa se cuvine. În fond, nu mă obligase nimeni să merg neapărat la petrecerea aia...