am muncit 16 ore şi mă simt ca un şniţel, dar un şniţel fericit -probabil unul din dovlecei. am început în sfârşit o carte nouă aseară, când bineînţeles că fiindcă ar fi trebuit să adorm cât mai repede şi mai devreme, am adormit greu şi târziu, parte pentru că m a prins cartea. Se numeşte Slam, e scrisă de preferatul Nick Hornby şi deocamdată mi se pare proaspătă şi foarte realistă, dacă eşti sau dacă vrei să te descurci cu un puşti de 16 ani. Dacă nimic esenţial nu se va mai întâmpla - şi nu cred, spre Crăciun încep să mă simt atrasă de filme dulci, las cititul puţin mai în spate - cred că Slam ar putea intra în top 3 cărţi 2008. Urmând Christos răstignit din nou a lui Kazantzakis şi Teoria norilor a lui Audeguy. Dar, cine ştie...
Azi dimineaţă m am trezit la 5 şi un sfert şi trebuia să mi iau un coleg de serviciu, colaborări şi suferinţe la 6 de acasă. Mi a fost aşa teamă să nu întârzii încât am ajuns la 6 fără 10 şi am căscat nemulţumită că am venit prea devreme şi mulţumită că am fost extrem de punctuală - ca de obicei- timp de cele 10 minute rămase. Benzinarul îmi spusese bună dimineaţa şi sărut mâna doamnă, iar eu mi am amintit la 6 ore după asta că au trecut cel puţin 20 de ani de când eram copil. Ieri am aflat că o fetiţă de pe scară pe care o credeam născută alaltăieri merge în clasa I la şcoală. Iar eu sunt o doamnă în jeanşi evazaţi, cu geacă de fâş şi un căţel pe care mai nou îl cheamă scumpo şi e cea mai cuminte din birou. Colecţionez cleştişori decorativi de rufe şi inimi indecise. În continuare nu vorbesc suficient de des cu tine, poate nici prea mult, poate nici prea bine. Am devenit mai supărăcioasă, dar mă simt bine aşa. Mâine probabil pe fata care merge la şcoală în clasa I va veni unul să o ceară, iar eu voi sta, liniştită, tot la cinciul domnişoarelor Havisham. Va fi aproape noapte. Bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu