...

Tocmai plecasem de la birou. Afară încă noapte, în maşină o căldură adormitoare, a fireroad (for one) de doar 4 kilometri şi o siluetă. Singură. În faţa mea.
-Bună dimineaţa!
-...
- Pot să vă las undeva ?
-… cum?
- Să vă duc până undeva... mă îndrept spre Gara de de Nord...
-Şi ?
Mi am căutat de lucru, bombănesc în minte şi mi iau o figură şi mai blândă:
- Vă ...văd singur pe stradă, la ora asta. Nimeni n ar trebui să fie singur, nu ştiu...poate vă pot ajuta cumva... e frig...
Întoarse spre mine o figură cu ochi atât de limpezi încât nu păreau adevăraţi. În rest, avea o înfăţişare aproape diformă, o umflătură neregulată se profila sub pardesiu.
- Dumneata nu te-ai săturat? , făcu, pe un ton arţăgos.
- Mă scuzaţi?
- Mai lasă mă cu fasoanele!
- Vă rog să mă scuzaţi...
- Hai, nu începe. Dumneata nu mai ştii să te opreşti?
Deja m ă enerva, dar ochii limpezi, inexistenţi aproape, mă fixau ca două piroane.
-Nu înţeleg la ce vă referiţi şi, dacă v am deranjat cu ceva, vă rog să mă scuzaţi.., Noapte bună, am început să mă agit, încercând să scap din cătuşele ochilor şi să mi conduc maşina mai departe, spre propriul meu somn...
-Somn, da? Păi dumneata ce crezi că făceam eu aici? Dormeam! Iar dumneata, care ai terminat de luptat cu toate cauzele pierdute, dumneata care nu mai ai pe cine scuzi sau să aperi sau să ajuţi, ai trecut la deranjat nevinovaţi.
- Staţi puţin, cum adică dormeaţi? Încercam, din ce în ce mai iritată, să parez vorbele destul de urâte pe care mi le aruncase.
- Aşa bine!!! se burzului. Ceva în fiinţa aia bizară foşni, tresări, m am speriat în orice caz de a binelea.
- În picioare?!
- Ei drăcia dracului. Dar crezi că m aş putea întinde cu astea în spate ?!

Un zgomot de stofă sfîşiată bubui în aer. Până să mă dezmeticesc, desfăcu aripile mari şi se înălţă greoi. Cât am rămas cu gura căscată, parcă l am auzit bodogănind:
-Femeia asta! Dacă m ar fi auzit sforăind, ar fi fost în stare să coboare ca să mi pună picături în nas.