Stelele pălesc şi ele

În clasamentul gusturilor mele haotic formate şi întreţinute - n am fost din păcate niciodată un om cu metodă- Sting se află de multă vreme neclinit pe podium. Îl iubesc cu patimă, cu sau fără Police,n am ezitat să l văd în concert atunci când ocazia mi a oferit şi timp, şi bani şi evenimentul însuşi, necesare. I am ascultat cu fervoare albumele şi sunt un cumpărător al discografiei sale, indiferent de faptul că un album sau altul mi s a părut mai puţin reprezentativ. În general sunt un ascultător al efortului oricărui muzician care mi place, nu al hiturilor sale, best of urile le folosesc doar la drum.
Am cumpărat şi am ascultat în 2006"Songs From The Labyrinth" şi m au fermecat interesul şi încăpăţânarea lui Sting de a studia o muzică şi un instrument (lăuta) atât de demult apuse.
M am bucurat să aud că susţine un concert la Bucureşti, deşi m au surprins şi neliniştit informaţiile potrivit cărora 1) biletele se vând cu repeziciune şi 2) urmează să cânte " şi două piese din repertoriu său, Message In A Bottle şi Fields Of Gold.
Am lăsat putredul la el, în Danemarca, dar, cu firea mea suspicioasă şi neîncrezătoare, am simţit că scârţâie ceva şi la concertul ăsta din România.
La punctul 1, nu m am grăbit, fiindcă mi a fost imposibil să cred că la acest tip de concert o să rămân fără bilet. Am rămas fără bilet, dar am aplicat pentru o acreditare de la E!Magic, pe care aceştia mi au oferit o. Posibil că o să le pară rău..
La punctul 2, n am putut pricepe cum pot fi făcute piesele alea să sune elizabetan, dar am preferat să mi adorm îndoielile.

Aseară, la concert,şi mai ales în cea de a doua lui parte, m am simţit însă pur şi simplu părăsită. În prima parte, am respirat oarecum uşurată, observând că publicul -sala a fost plină ochi- ascultă cu rădare cântecele în fraze complicate şi desuete, de o frumuseţe aparte, ale lui John Dowland şi Jon Johnson. Pe afară, înainte de concert, auzisem multe vorbe. Oamenii îşi împărtăşeau afecţiunea faţă de muzica lui Sting, susţineau că au ascultat albumul acesta şi erau de acord că acest concert ar trebui să însemne " aceste 23 de piese şi atât".Fără supărare, din 23 de titluri, pe album sunt 7 scrisori, citite de Sting. Să mă întorc în sala în care solourile (mă rog) delicate de lăută s au pierdut de câteva ori sub aplauzele înurajatoare, (pentru cine?) iar Sting a fost ascultat, cu o mică nuanţă de stoicism, cântându şi fantezia elizabetană. Faptul că artistul, după propriile declaraţii, încearcă să recupereze o parte din istoria muzicii engleze este, fără, îndoială, onorabil. Felul în care s a aplecat asupra studiului lăutei este, iarăşi,demn de consemnat chiar dacă mai are mult până să poată înţelege- oare are cum? - mentalitatea acestui instrument.
Am primit în linişte acest tribut, am urmărit fermecată vocea cu veleităţi clare de tenor (deşi nu în cea mai bună formă) a lui Sting şi am tăcut, bucurându mă aseară şi în contul altor concerte rare, pe care nu am reuşit să le văd. Cred că această muzică greoaie,cu o frazare care face respiraţia anevoioasă, i a dat destulă bătaie de cap acestui mare preferat al meu. I am admirat efortul, m am bucurat de - încă- vocea sa suplă, puţin voalată, puţin constrânsă pe alocuri, minim nesigură pe vocea de cap, cu câteva pierderi de suflu şi linie. In darkness let me dwell, Come again şi Can she excuse my wrongs au răsunat frumos în tăcerea clară a sălii, eu stăteam sus şi mă visam, cu ochii mijiţi, la castel.
Dar, după o pauză cât o ieşire din scenă, au atacat Fields Of Gold şi Message In A Bottle, primite cu o explozie barbară de bucurie de către cei din public. Aproape că au acoperit câte o strofă cu aclamaţiile. Nu i condamn, Doamne fereşte, în fond au "îndurat" destul pentru acest desert drapat foarte puţin în aş zisa manieră elizabetană. Bietul cor, cu voci menite să cânte piese clasice,s a conformat, la fel şi lăuta lui karamazov, într o -prin comparaţie- zdrăngăneală săracă. Poate că e doar o iluzie, dar mi s ar părea plauzibil ca zâmbetul schiţat de Sting să fi fost unul de mică amărăciune. Oamenii au vrut să l vadă pe cel care este, nu visul lui frumos. Mica masacrare a atmosferei aparte de mai devreme a continuat cu alte piese moderne, dar s a încheiat tot cu " să nu uităm de ce am venit", un mai joyful John Dowland. Mi s a părut trist şi compromiţător ca, din raţiuni legate de durata şi conceptul necomercial al show-ului să adauge aceste piese. Dezonorant şi trist. Nu cred că oamenii mari trebuie să mănânce neapărat prăjitură, după linguriţa cu ulei de ricin şi nu înţeleg de ce prima parte a fost văzută drept " linguriţa cu ulei de ricin". Nu pricep de ce şi a asumat acest concept şi a plecat cu el în turneu -unul fără foarte multe date
Mi am amintit că în cărticica însoţitoare a albumului "Songs From The Labyrinth" Sting povesteşte şi cum l a cunoscut pe Edin Karamazov, vrăjitorul lăutei, cu care a şi înrgistrat acest album. Sting şi Trudie erau la un spectacol de circ mai de dosebit,iar trioul lui Edin interpreta bucăţi clasice. Sting ar fi trimis un biet în backstage, întrebând artistul dacă ar vrea să cânte la o petrecere de zi de naştere, dată de el şi Trudie în Anglia. Răspunsul lui Karamazov a fost neechivoc: nu suntem maimuţe de circ, ci artişti. Iată, ani mai târziu, Edin găseşte, alături de Sting, o variantă pentru a interpreta la scumpa sa lăută, o Roxanne, în cadrul unui party cu peste 4000 de persoane.
Nu cu mult timp în urmă, discutam cu cineva drag - care reuşeşte deseori să mă uimească cu percepţia clară, tăioasă, dură, de necorupt, asupra lucrurilor- şi, ajunşi pe sărite la subiectul Sting, a spus că nu i mai place pentru că aduce cu un " motan ghiftuit". Iniţial am respins din dragoste imaginea, dar am fost forţată de puterea cuvintelor spuse să mă mai gândesc la ea. După concertul de aseară sunt silită să văd, cu destulă claritate şi amărăciune, că omul a avut dreptate. Şi, în lipsa unor preocupări mai pragmatice,(case, rate, copii, lucruri care nu merg şi afaceri care nu ies) mă găsesc de azi dimineaţă într o stare de deprimare cruntă, foarte asemănătoare celei pe care o resimte un om dezamăgit şi părăsit. Chiar şi de o stea...