frânturi

Am învăţat o vorbă de la Alfie. " It s tragic or magic". Într adevăr, parcă nu mai există nimic pe la mijloc.
Sunt pe ultimele pagini de "Marea, marea", a lui Iris Murdoch. Merit felicitări, că nu am aruncat de 17 x cu ea de pereţi. Este cumplit de obositoare şi descrierile splendide ale mării ajung să fie mici deserturi, printre paginile pline de gelozie şi nebunie furibunde, care sar din toate părţile.
Ieri am stat de vorbă despre cărţi - la telefon, bineînţeles, că altfel nu ne vedem niciodată - cu un om foarte deosebit. Magic. El se numeşte Ciprian şi este "colegul" meu de la Şapte Seri. Pe el şi pe Crista, soţia lui ( o femeie scumpă, tăcută şi răbdătoare) mi ar face plăcere să mă întâlnesc oricînd, dar nu apucăm niciodată. Mi se pare exasperant câteodată faptul că am şansa să cunosc atâţia oameni faini, dar, perioade întregi, nu bag în seamă decât unul. Tragic.