7.4.09

astenii

sâmbătă am fost la un concert celelalte cuvinte, primul după 2 ani şi jumătate. am descoperit cu surprindere că în Lăptărie nu se poate arunca un ac. nu m aşteptam. pe urmă m am gândit că din noiembrie anul trecut nu mai călcaseră prin bucureşti - au avut lansarea stem la palatul copiilor - şi că era firesc să fie plin. arhiplin.
mi a plăcut concertul. solistul s a abţinut să vorbească prea mult, nu ştiu din ce motiv, dar a făcut foarte bine, de obicei dă cu bâta neînţelesului ardelenesc în balta cu mitici care îi adoră. au avut un concert zdravăn, în 2 părţi, fiecare din ele depăşind bine ora. şi în sfârşit, în sfârşit, după ani de zile de fiţe şi domnişorisme, au făcut ce trebuia: a doua repriză a fost exclusiv rezervată pieselor vechi, de pe primele albume, care au rămas lipite de sufletul publicului şi s au lipit mai departe, din generaţie în generaţie. că nu am prea văzut la concert persoane de vârsta lor. câteva. în rest, tineri adulţi şi adulţi tineri. rămâi, dacă vrei, suflet nefericit, fântâna suspinelor, o să am, ceas târziu, scrisori iubite şi iarbă prin păr. m au durut muşchii feţei de cât am zâmbit...
prima parte, deloc rea, a fost rezervată pieselor de pe stem şi altor piese de referinţă din istoria grupului, perioada mai recentă. o singură piesă de pe Ispita, un album pe care eu aş vrea să l ascult în întregime live. Epilogul...M am bucurat c am mers că m am convins să merg. N am avut nicicum aşteptări şi am primit un concert bunişor. Poate ar trebui să transfer conduita asta şi în alte sectoare.

***
Primăvara asta nu prea mi dă chef de scris. Între o vitamină şi 2 salate, un promo şi 2 pagini de carte, am timp să mă alint pe sub crengile de pomi înfloriţi şi la lumina încă nesupărătoare a soarelui. seara, inspir are parfumat la Şosea sau în Cişmigiu. o boare de calm pluteşte peste bucureştiul meu obosit.
***
am o ocupaţie tare ingrată, descopăr uneori. ieri a început Săptămâna Mare a catolicilor. Tot ieri a trebuit să fac un promo (= pastilă de 20-30 sec dintr un program televizat, care e servită publicului spre a l convine să se uite la program, când este el difuzat) pentru un film care va fi difuzat în prima zi a Săptămânii Mari de la ortodocsi. Filmul este cu Banderas şi e despre o bănuială că n Ţara Sfântă, într un mormânt, ar zăcea Trupul. N are rost să mai insist pe film, pe mine mă preocupă senzaţia stranie pe care am avut o, fiind obligată să fac "publicitate" acestui program. Mi se pare aşa de cheap, comercial, trist, mediocru... Nu sunt cu nimic diferită, parcă, de cei care fac statuete din ciocolată sau alte prostii. Am încercat să fiu cât mai simplă în abordare, am folosit cadre puţine şi, ca să am un pic de linişte, n am pus obişnuitele inserţii grafice cu " luni la ora" etc. Doar micul citat găsit la finalul filmului, din Ioan, la a cărui redare corectă m a ajutat tata (thanx). "Fericiţi cei ce n au văzut şi au crezut".
Au început, aşadar, acele două săptămâni din an, în care orice aş face mă simt neliniştită, vinovată şi mult prea rea pentru câte mi se oferă, în viaţa mea.
Le doresc creştinilor catolici o Săptămână a Patimilor blândă şi o Înviere frumoasă...

3 comentarii:

Cristian spunea...

Concertul, dacă scoatem întregul context, ştii tu, şi oamenii din jurul evenimentului, nu cred c'a fost doar bunişor.
Au făcut minuni muzicale în contextul existent.
Mie mi'a părut rău că n'au cântat Stele (care'mi pare cea mai inteligentă idee muzicală din ultima vreme românească) dar, probabil, ca şi Vocala, nu putea fi cântată fără suportul computerizat pentru clape.

ana spunea...

pai ai grija ca cronica ta de pe blugresti are un aer mult mai dur...poate de aia si comentariile veninoase:)))

Anonim spunea...

Nopti fara luna

"Eh... Cum te fugaream pe-acoperise jucând în ochii goi taceri piezise şi visul de zapezi şi visul frate, pe vremea când eram pisici dungate. Aevea fulgul clipei cazatoare mă imbraca în frig şi în ninsoare motan de aur alb; urlând intruna, m-amestecam pe-acoperis cu luna. Se svarcolea lung sarpele sub casa, dar din ureche nu vroia să ias şi-mi aducea vifornita nebuna, prin dinti, zapezile cu gust de luna." Nichita Stanescu, Argotice