hârcioaga

pentru că postarea de adineauri m a cam răsucit, mă gândesc să revin la un ton mai haios, acum, că tot fac curăţenie. fetele o să râdă, - ştiu ele ce ştiu, toate - iar băieţii se vor scărpina în cap şi vor cugeta, poate.

sunt sufocată de amintiri care de care mai tembele şi inutile, dar care sunt foarte dragi inimii ele, pentru că au cuprins o într o anume perioadă. nu obiectele mari şi importante care au intervenit într o relaţie îmi sunt apropiate, (de multe ori nici n au existat, de alte ori n a existat nici relaţia, fiind vorba doar de un love ofelian sau teodorescian, nepotrivit sau neîmpărtăşit, mai stau în paranteza asta o oră, dacă n o închid rpd) ci cele mici, aproape furate momentului.
Astfel, posed:
- un capac de bere pe care l am reţinut de la o petrecere tâmpită la care a participat băiatul brunet de care eram infatuată (da, ştiu, e intenţionat!) acum nişte ani. dar e un capac de la o sticlă din care a băut, el, daaaa???
- un bilet de la ştrandul din arad, din 1996. un ambalaj de spearmint verde, tot de atunci. o... - vă vine să credeţi?!-scobitoare!!!
- o pungă de la supermarketul dia din cluj, pe care o ocolesc cu religioasă panică, atunci când vine vremea de transportat ceva (inclusiv gunoi menajer) într o pungă. îmi vine să şi râd ce faţă fac când dau peste ea printre pungi - n o tezaurizez prin vreo casetă, slava Domnului. o altă pungă, mică, de la istyle, care cred că de fapt a transportat nişte căşti la cj şi acum a făcut cale întoarsă, stă cuminte în hol, sub ceva împăturită. mi e frică s o pun în locul cu pungi pentru când ies cu căţelul. ahem. o cutie de chibrituri pe care scrie transghe, care nici măcar nu sunt foarte sigură, dar aa mi place să cred, că a fost luată din neatenţie din casa lui. am scris pe ea oraşul şi e într o - roşesc- vitrină, îngrămădită cu mărţişoare, pietre şamd.
- băi, dar nu am nimic de la pânăacumaiubireavieţii. adică nimic de genul ăsta, dar şi darurile "mari" le am aruncat. ce persoană rasată, mă, nici măcar o pungă în care să suflu a pagubă toţi anii ăia nu mi a lăsat!

să mă mai mir că mă înduioşează cumva -în afară de prosteşte, evident!- reclama în care o fetiţă de 8 ani zice, dulce, " normal...am rugat o pe mama să mi facă senviş cu caşcaval ca al tău!"???