"Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind paşii poştaşului pe scară.Dintr un motiv oarecare, nu mi am pierdut niciodată credinţa, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a mi tranforma existenţa. E suficient să zăresc un plic pe preşul din faţa uşii şi mă cuprinde speranţa, fie ea şi efemeră. (...) Dar mai este şi plicul alb cu scris de mână, acel splendid dreptunghi al probabilităţii pure care chiar s a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici mai mult, nici mai puţin decât pragul spre o lume nouă."
jonathan coe - ce hăcuială!
(polirom - trad. sanda aronescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu