melancholis

montez o emisiune prostească şi mi a căzut la ilustraţie o piesa vama, o piesă a lui tudor, " Bed For Love". Nici nu mi trebuie mult să mă apuce melancolia, când dau peste ceva de al lui tudor. Textele sale au un mic patetism care mie mi convine. Imediat sunt dispusă să mă întristez şi să tânjesc după vremuri când viaţa era mai simplă şi iubirea mai frumoasă, curgea lin, fără scăpări de venin la care, trebuie să recunosc cu amărăciune, am devenit şi eu maestră. mă simt ca un şarpe mic şi exasperat să tot fie călcat pe coadă, când el vrea doar să se încălzească încolăcindu se lejer pe un trup cald. ştiu că arunc cu ceva care pătează mai puţin decât cerneala, mura sau duda. Dar, totuşi, cum de m am transformat aşa?