monologul instinctului

Sigur că e o soluţie ciudată, precară şi cu rezultate pe atât de nesigure ca şi tine, cea pentru care am găsit o. Dar, crede mă, era unicul fel în care puteam să încerc să te distanţez de el. V am lăsat portiţa acelei amicţii via net, în cazul în care unul din voi se răzgândea. Simt că ţie nu ţi face plăcere şi ţi se strâng degetele pe tastatură când îţi vorbeşte el. Ai prefera să nu o facă. Totuşi, cu această eventualitate te am ferit de nevoia de a l chema tu tot timpul pe el. Recunoaşte că te ai mai liniştit, că în miezul nopţii dormi, calmă, că mai ai foarte rar gândul că ceva s ar mai putea schimba. Nu te atacă 2 vorbe pe messenger, vorbe pe care la o adică le poţi respinge sau nebăga în seamă. E mult mai bine aşa decât să ţi fi interzis orice fel de comunicare cu el. Ţie ţi ar fi fost greu şi te ai fi înhtrebat mereu de ce şi cum şi ce mai face. El şi ar fi dat seama,din tăcerea ta încăpăţânată, că pasărea aproape moartă de resemnare se chinuie încă în cuibul inimii tale. Poate şi ar fi frecat mâinile cu o satisfacţie puţin sadică. Poate nu. Poate că mintea lui sucită pur şi simplu s ar fi bucurat. Sau n ar fi înţeles. Pentru că oricum nu prea înţelege. Mai nimic. La el, coordonatele unei vieţi plictisitor normale, în care vă ţineţi de mână, ieşiţi împreună în soare, vă certaţi pe tubul pastei de dinţi şi înfulecaţi mere verzi, nu sunt inteligibile. La el, arcul care ţinea uşa deschisă s a rupt demult şi n a mai fost înlocuit. Al tău e doar slăbit. Şi se ştie că în casele care vor să primească oameni uşile se ţin deschise.
Desigur, îţi lipseşte prietenia lui. Îţi lipsesc marea lui bogăţie, informaţiile pe care ţi le dădea, cuvintele şi viziunile lui îndrăzneţe. O să i poţi accepta prietenia, dar mult mai încolo, când te vei fi obişnuit să vezi numai asta în el. Când dorul după mângâierile şi mirosul lui, după pasul lui ferm, după emoţia apariţiei lui, după statura lui, întreagă, vor fi dispărut. Deocamdată nu trebuie să vezi în faţa ochilor ceva ce n ai putut avea, ceva de care nu te ai putut bucura, ceva care te a chinuit şi te a legat fedeleş de o imagine neadevărată, a presupusei, doar visatei voastre fericiri împreună.
Numai uitându le pe ale lui vei putea lăsa să vină spre tine alte priviri,mângâieri şi sărutări. Ştiu că încă i prea devreme, cum zice cântecul. Încă este prea devreme pentru tot.