prostii

acum câteva zile, când boncăneam cu greutate prin zăpadă, m am gândit câteva minute bune la o treabă. ea a fost animată de grabnic obţinuta celebritate a flăcării violet, pe ale cărei margini s au născut alte noi vorbe de duh. în acele zile, dacă apăream cu ceva mov la serviciu, şi auzeam: " vezi, dragă, că azi e luni, nu joi!", asta fiind una subtilă, printre braţul de " aaa, flacăra violet", cu zâmbet complice sau clipit şmecheresc din ochi. mulţumesc, aşadar, flăcării, că mi dă ocazia să mi exprim neliniştile şi întrebările, cum ar fi:
suntem atât de stupizi sau de săraci în preocupări sau de spălaţi pe creier încât să ne extragem glumele, poantele, vorbele de "duh" sau pur şi simplu de legătură-conversaţie-socializare din toate tâmpeniile auzite de la mai marii zilei sau din toate reclamele?

nu uit, nici până azi, vestita " v am prins, vrăjitoarelor", deşi aceea are poate o scuză. era printre primele reclame româneşti, lumea a fost impresionată, vorba - absolut plată, de altfel - şi a găsit loc în colecţia de har a limbajului nostru. a urmat, deşi asta e mai subtilă şi mai drăguţă, una care rezistă şi acum, aia cu "şi marmota...". Pe asta o salvează faptul că, folosită de noi în frazele de zi cu zi, desemnează neîncrederea. Dacă n Milka marmota chiar învelea ciocolata n staniol, la noi se răspunde aşa când, de exemplu, frati tu îţi spune " tata s a hotărât să meargă la un curs de bungee jumping". Mda, şi marmota... Mă enervează ambele şi nu le am folosit, cred, de mai mult de 3 x de când au apărut, dacă le oi fi folosit şi atât.
DAR! De o bună bucată de vreme, se foloseşte celebrul plural cu care fata cea mică a preşedintelui şi a condimentat un speech. Lumea se desparte, la telefon sau pe stradă, urându şi succesuri. Folosirea vorbei se vrea a fi de o inteligenţă fină şi insinuantă. Insinuantă în a insinua miştoul vorbitorului, faptul că el a ştiut şi se prinde că a fost greşită faza fetei, dar îl foloseşte pentru le bon gout, pentru a pigmenta, pentru a sări din searbăda situaţie a discuţiei sale. Încet încet, însă, limitele sunt uitate. Nu doar dacă te ai despărţit de o persoană pe care n o poţi suferi, de a cărei fermă inteligenţă te îndoieşti sau pe care, pur şi simplu vrei s o iei puţin la mişto, foloseşti " succesurile". Neabătută, prostia vorbei pătrunde în cele mai intime colţişoare şi ţi o auzi, netam nesam. A depăşit dezaprobarea şi miştoul şi a devenit folclor desprins de situaţia iniţială. Asta nu pot suporta.
La fel cu flacăra asta violet. Aducem încet în viaţa noastră, tâmpeniile fără sens, cum aducem pe tălpi mizeria de afară, în casa noastră, (cea spirituală) pe care ne am străduit s o construim frumos, (cu lecturi şi muzici alese sau măcar multiple).

Am prieteni care folosesc ca liant sau salut tâmpeniile astea. Nu mă pot supăra pe ei, mi s la fel de dragi şi cu (deşi mai ales fără) prostiile astea. dar mă întristează când, după ce şi au ândeplinit rolul de " ştiu, m am prins, fac hai de asta", vorbele de genul acesta trec pragul şi intră în sângele vorbirii de zi cu zi.
e clar, mă, animalule?