Înapoi în şa

ş a dracului, că aşa s eu.
am câteva - nu mi dau seama, multe, puţine? - chestii care îmi cam gâdilă nervii, ăia pe care da, ştiu că i am, ştiu că eu sunt mereu nervoasă şi/sau acră, I can live with it, aşa că şi restul, apropo, primul lucru mă enervează chiar la mine, că nu renuţa la stupida asta de engleză, e influenţa facebook ului sau a vorbitului singură prin casă, a Kumm ilor sau pur şi simplu a faptului că engleza e o limbă mai esenţială, habar n am, da' tot mă enervează, aşa că sunt la fel de dură cu mine ca şi cu alţii, na.

mă enervează lipsa de eleganţă sau tact a unor remarcI (sau e pentru obsedaţi) într un anumit context. bunăoară, genul " ce bine/rău arăţi, vai ce ai slăbit/te ai îngrăşat, ce bine/ ce rău îţi stă machiată, ţi s a rupt, ţi s a strâmbat, ţi-ai pus/nu mai porţi ochelari" etcaetera etcaetera. Întotdeauna am detestat să atrag atenţia asupra mea altfel decât prin ceea ce vorbesc şi povestesc, iar când o astfel de remarcă ţi e adresată în liftul unităţii, când eşti cu un singur cunoscut/ă şi înconjurat în rest de necunoscuţi,pe balcon cu colegi cunoscuţi necunoscuţi la fumat, la restaurant,la film, la cinema, orice spaţiu public care nu încurajează manifestările zgomotoase - mi se pare pfai oribil. automat, adică de cele mai multe ori fără să vrea, ochii necunoscutului se întorc la mutra, ochii, buzele, şoldurile, picioarele tale şi ncep să te şi le dimensioneze după gusturile sau părerile proprii.

Ah, şi mă mai enervează moderat una cu " ce frumoasă eşti azi!" când ţi ai trântit rimelrujanticearcăndermatograf. Băi, adică cum băi, că sunt exact aceeaşi, şi doar lipsa ta de imaginaţie te face să vezi frumos ceva la mine doar atunci când e scos în evidenţă prin mijloace nu tocmai nu tocmai naturale.

Mă voi întoarce cu alte minunăţii din lumea celor cu care eşti familiar, poate chiar dintr ale mele.