călătoria unui bilet AC/DC spre înapoi în buzunar

noi, pentru că nu ne vom lecui curând de teama de a rămâne fără bilet sau fără bani de bilet, deci fără bilet, în fine, vom fi dintre cei care şi iau mereu din timp bilete, la un concert. mărturisesc că boala de a lua bilete la concert cu 1000 de ani înainte mi a inoculat o inegalabilul tobar, care, de cum se pune ceva în vânzare, pune confortabil mâna pe telefon şi îşi imprimă în ton agitaţia: ai luat bilete?, cu un accent drăgălaş, pe care nu îl pot descrie, dar în faţa căruia m am înmuiat mereu. aşadar, nu numai că iau bilet pentru el, dar îmi iau şi mie, dar deseori şi prietenilor mai leneşi.
la ac dc lucrurile s au repetat întocmai, doar că, după prostia de anul trecut, am mai aşteptat să se aşeze, am aşteptat confirmarea de pe site ul formaţiei, am aşteptat. totuşi, prin ianuarile le am luat şi pe ale noastre. acuma, ca să mi vărs năduful pe el, să zic şi că eu n aş fi ţinut atâta să i revăd pe ac dc, mă mulţumeam că am fost la budapesta unde a fost frumos şi vânt şi am fost împreună, şi gata. dar o seară cu gaşca + the drummer itself m am gândit că merită 150 de ron, în plus nu s a întâmplat să meargă el prea des la un concert în bucureşti fără mine, poate doar la ale sale, unde uneori exclamam din pijamale " numai dacă e coverdale p acolo şi eu nu ştiu!", chestie care exprimă şi acum lipsa totală a chefului mei de a ieşi din casă.

de vreo 3 săptămâni, el nu mai ştie sigur dacă poate să vină. ba sună că s ar putea să mai vrea un bilet, ba că nu ştie dacă ajunge. şi, iaca. nu ajunge, am aflat joi.
vineri după amiază - în 14 adică- ne oferă şi firma bilete, graţie parteneriatului între ea şi organizatori. nu mai zic nimic, probabil că n au ştiut ce şi cum şi câte primesc. şi au primit ceva, de vreme ce mi au dat mie două. două bilete gratuite. Hm.

Cu unul dintre aceastea am avut mare noroc. Adică şi eu am avut mare noroc:) L am dat cuiva care chiar îşi dorea să meargp, dar a avut alte priorităţi finanicare şi nu putuse să şi ia bilet. Cu cel de al doilea n am avut avut aşa mare succes. Am chemat o pe coafeza cea zăpăucă, despre care am mai povestit şi care dăduse semne în urmă cu ceva timp c ar veni la un concert, cu mine. dar astălaltă, după ce s a socotit şi s a sucit, a ajuns la concluzia că o doare bila - la propriu - şi că ac dc nu e chiar julio şi că nu i l dau noră sii în loc? eu i l am dat, fără altă părere de rău decât că nu vine ea. dar ştiu că, făcându i o bucurie nurorii, am bucurat o şi pe ea, aşa că nu mă supăr tare.

rămânea deci problema biletului cumpărat cu bani, care s a vrut iniţial un cadou util de ziua tobarului, dar acum devenise doar simbolul unor bani blocaţi. iniţial am vrut să l vând unui un fel de flirt de ale mele, cu care nu ştiu, zău, ce să mă mai fac, că zile întregi îmi dau seama că n am mare lucru de a face cu el, iar pe urmă m apucă subit cheful de a fi plăcută şi privită frumos şi mă mai leg o dată la cap. dar ăsta mi spuse iniţial că " biletele la concertul ăsta sunt cam scumpe" şi m am gândit să nu i l mai vând, să i l dau pur şi simplu. problema e că, după vreo 2 zile m a luat iar amocul şi, după ce estimasem şi anunţasem că i l dau, am vrut iar să l vând - da, ştiu, sunt cam naşpetă, iar vestea proastă e că la vârsta asta nici nu mă prea aştept să mă mai schimb. aşa că i am scris, încercând să l conving că el de fapt nici nu şi dorea atât de tare să vadă concertul( că, adică, mai mult voia să fie pe lângă mine) şi că eu m am gândit totuşi să vând biletul. fază la care el a replicat că şi el voia să l cumpere şi, deci, să i l dau. aha. şi eu i am zis că nu i l dau şi am postat pe facebook un anunţ că l vând. şi am avut şi doritor. dar am aflat între timp că cineva drăguţ din gaşcă nu are, aşa că l am retras de la vânzare. între timp, flirtul m a emoţionat şi m am decis iarăşi să i l dau lui. apoi, în dimineaţa de după petrecere m a apucat iar amocul - nu ne potrivim, n avem nici o legătură şi nu vreau să te mai văd- şi m am decis să dau biletul drăguţei din gaşcă, care avea monologuri neîntrerupte, de genul " vai, dar eu luni am treabă de dimineaţă, cum o să stau eu atâta în picioare, nu merg. dar cred oricum că găsesc eu la cărtureşi sau unirea bilet. dar nu, că nu mă omor după ăştia, nu merg. dar găsesc şi n ziua aia, la poartă, sigur vând ăştia". când am plecat, ameţită, de la ea, rămăsese totuşi că l ia ea. numai că am avut eu o bănuială şi am sunat o azi şi a zis, ei nu, sigur nu vin. am sunat la o altă amică, care l voia, nu l mai voia. am sunat la altcineva care s a interesat de el şi a zis că l vrea. după care a sunat în 3 minute să ne spună că a primit o a doua invitaţie. n am mai întrebat pe FB, că e timpul foarte scur şi deja mi e ruşine. am mai încercat să l vindem şi pe alte căi necurate, de care nu mai amintesc aici:)
şi iată că e ora 16.25, ascult - tocmai începe!- piesa mea favorită de la ACDC (ghici care e) şi biletul e încă la mine.
m am gândit să rămână cadoul tobarului, să i l dau când îl văd săptămâna viitoare. asta chiar ar fi haios şi mi ar întoarce o poantă de acum 3-4 ani, când ne am întors de la budapesta plouaţi bine şi supăraţi că se anulase concertul lui Coverdale, iar eu n am vrut să dau biletul înapoi la casă, că era cu poza lui nenea.
Iar tobarul, sec, mi a zis când am ajuns la arad: " Îţi pun eu dvd ul acasă, în pat, şi îţi rup biletul la uşă".
Mda.

L.E. l a dat wanda, care ne a descurcat şi care, aşa cum am zis, ar putea vinde şi un cal mort:) tx, wa