disparate n

nu mai ştiu nici eu de câte ori am pus titlul ăsta la o postare. aşa sunt eu, disparată. nu, nu mă simt ca şi cum aş trage dintr o acadea când zic asta, dar pur şi simplu n am ce să i fac. n am răbdare să mi adun gândurile în ceva frumos deosebitşi gata.

cea mai puternică dorinţă a mea acum ar fi să fiu roadie şi să leg eşarfe . în fapt, nişte bucăţi ordinare de material - de microfonul cuiva. pe lângă altele, desigur.

am descoperit că sunt o restless heart. da, sunt, şi tot aşa, n am ce i face. doar vârsta sau înaintarea în ea mă va salva.

am aflat că oamenii patetici îşi fac bloguri şi trăiesc în nimicurile lor. ghinion, n am jurnal. şi da, trăiesc din nimicuri. nimicurile din viaţa mea sunt un fel de oser sau aşa ceva, nu mai ştiu bine cum i ai zis.

îmi lipseşte cineva abia după ce pleacă.

cu o seară înainte de o plecare îmi doresc cu ardoare să nu mai plec nicăieri. de obicei îmi trece pe drum.

încă mă doare gâtul.

m am gândit că nu mi ar fi prea uşor să înşel pe cineva. hei, eu nu mi am înşelat nici fantomele, nici speranţele.

uneori mi e frică.

bine, fie. nu fi.