şi altele...

e bine când se apropie omul vertiginos de 40 de ani şi mai ajunge la câte o vorbă a părinţilor. cândva o consideram pe maică mea, hai, nu chiar meschină, dar în or' ce caz insensibilă, pentru că mi recomanda cu căldură să nu mă mai reped să bag omului bine pe gât cu polonicu'. să nu mai sar aşa într ajutor, să nu mă mai ofer, să nu... Bunicul avea şi o vorbă mai ticluită, în care zicea să i faci altuia bine dacă nu ţi faci ţie rău şi am ajuns şi lui să i dau, într o oarecare măsură, dreptate.
So, deci, credeţi mă, faptele bune nu rămân nerăsplătite, dar nu mai ştiu nici eu exact în ce sens. Cert e că vreo 2 zile am avut un car de draci şi o grămadă de vorbe tăioase în cap, în gură, în voce şi n sms uri. Eu am ajuns la concluzia mai dârză şi mai prost crescută că facerea de bine i tralala de mamă, închid povestea că n am chef s o spun pe îndelete şi am plecat spre Crăciun, fii mai bun...grrrr

Cineva a fost totuşi tare bun cu mine în contul Crăciunului acesta. Îl cheamă Pupe şi mi a împrumutat un stativ de premier, pe care trebuie să l ridic de la mama lui mâine dimineaţă. Vrea să mi mai dea încă 2 chestii pentru tobe, dar dacă nu l am sunat, le a uitat acasă, iar eu i am explicat că, dragă Pupe, n o să te sun niciodată să ţi amintesc că vrei să mi dai ceva gratis:) Totuşi intenţia unui tobar mişto de a da ceva, orice, unui tobar cel puţin incipient ca mine, m a încălzit şi mi a tăiat pofta de scandal. A fost ca un foc d ala făcut într o pubelă de nişte vagabonzi americani. Mulţumesc, Pupe.

Aştept ţopăind ca n casa asta să fie curat de Crăciun, cu geamurile spălate şi perdelele proaspăt puse, cu cei 2 brazi împodobiţi...a, da, povestea celor 2 brazi.
Păi cea mai mare bucurie a mea de peste an este, nu, nu ziua de naştere, ci bradul de Crăciun. De vreo 2 ani însă n am mai făcut brad, căci o prietenă simpatică s a înfipt cu atâta aplomb în mine spunându mi că sunt egoistă şi din cauza mea se taie copaci, încât mi am înghiţit lacrimile şi explicaţiile -posibil argumentate - şi n am mai făcut brad, dar am suferit groaznic. Între timp, în locul de brad a apărut un ditamai computerul, adio.
Ei, anul ăsta n am mai rezistat şi după îndelungi consfătuiri telefonice, m am dus la magazinul de supermarket unde văzusem eu o chestie verde în giveci, de vre...hai 50 de cm. Brad cică. Mă sucesc, mă învrâtesc - mă mai învârtisem în două seri, cred c au zis megaimajii că vreau să l fur - pe lângă el în a treia seară... NU trag de el să văd dacă are într adevăr rădăcini, cum mă sfătuise spiriduşu Grinch... mă duc şi zic:
- Aş vrea un brăduţ ca ăla, îmi prezentaţi, vă rog, altul?
- Ne pare rău, dar e singurul.
Vai, aşa o disperare de jale m a cuprins. Brăduţul ăsta sper că nu ştie să citească şi mai ales să deschidă computere, fiindcă am de gând să zic că e spre urâţel, cam chel în spate, parcă i făcut cumva din două bucăţi, piramida aia care ar trebui să crească frumos în jos e cam inegală şi strâmbă... Mă rog. L am luat, că mi a fost milă de el, vorba unui banc. 50 de ron.
Până acasă a simţit el ceva pârdalnicul, că m a înţepat de m a luat cu călduri. Era să l dau uneia din cele 3 persoane care m au întrebat despre el.
Bun bine fie. Ajung cu el acasă, descopăr în doi că e molid, că poate o să se prindă undeva într un loc cu soare, îi pun o fundiţă roşie şi m am pus pe aşteptat ziua cînd o să l împodobesc, fericită nevoie mare că l văd dimineaţa şi că îngheţ de frig în bucătărie din cauza lui, să nu stea bradu prea la cald să i cadă acele. Eh, măcar cafeaua se răcea mai repede.

Bun. Nu trec 2 zile şi mă sună mama, care e într o frenezie şi dărnicie extreme cu minutele ei Vodafone, zici că i Crăciunul nu al'ceva.
- Mamă, zice, ţi am luat un brăduţ.
- Ua, ce bine, zic eu, din tonul meu splendid de încântat neputându se cumva vreodată bănui că eu am deja.
- Dar să ştii că e mic...
- Foarte bine, fac eu.
- Mamă, dar am dat doar 9 lei pe el...şi e aşa frumuşel... M a văzut domnul ăla că nu mai aveam decât fix 9 lei şi mi l a dat aşa...

- Bravo, ai făcut o afacere, mustăcesc eu.
- Păi, da,mamă, reia ea victorioasă, ce, ca toţi smintiţii de dau cître juma de milion pe brazi d ăia mici mici în ghiveci, care nici nu se prind şi sunt şi molizi???