nu prea mai am timp de net, fiindcă să am grijă de Tudor devine o treabă din ce în ce mai complicată. habar n am când începe şi, mai ales, când s a sfârşit ziua noastră. frumos, obositor dar tare frumos.
Tudor nu mai e chiar bebeluş. Începe să aibă toane, capricii, crize de personalitate şi nevoi. Şi şi le exprimă cu putere şi încăpăţânare pe toate.
Are doi dinţi, cei de jos, iar unul de sus stă să iasă. Se trezeşte noaptea de 3-4-5 ori, până când cedez şi l iau cu mine în pat. Da, greşesc, cui îi pasă. Decât să l scap din braţe de keops ce sunt...
Ziua e un copil încântător. E leşinat după căţei şi porumbei, dă din braţe cu putere şi scoate sunete ce aduc a chiote când vede aşa ceva. Îndeobşte proprietarii de câini se opresc, încântaţi de aşa entuziasm, şi şi prezintă patrupedele. Mici sau mari, toate îl fascinează pe Tudor.
Cel mai pare prieten al lui e un saint bernard. Acoperă căruţul. Cel mai mic un yorkshire nu-mai-ştiu-cum, care l a lins direct pe mână, fără ezitare.
Tudor stă în fund drept ca un popândău, iar de mers merge ca o râmă...aruncă cu putere palmele pe podea şi se împinge in braţe, cu pieptul foarte sus. A început să ridice şi picioarele pentru poziţia dea a buşilea, dar parcă ar da semne c o va lua direct în picioare. AFERIM (da, nu ştiu ce mi doresc).
E un copil mîncăcios, mănâncă cu maaare poftă orice i pregătesc, lucru care mă încurajează şi mi dă idei. Deja îmi place să i fierb, să i pasez, să i condimentez (adică pătrunjel, mărar, ho). Şi să văd cum deschide gura aia mică mAAAARE ca să bage. Să baloteze s ar potrivi şi mai şi.
E vesel şi zâmbitor şi prietenos şi sociabil. Dacă vede un copil mai mare - care merge- îl studiază cu atenţie şi încântare şi întinde mâna să se agaţe de el.
De 1 Iunie a primit o minge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu