eram 3 frati si mama noastra era doctorita la o policlinica de copii. Toti pacientii stiau ca are 3 copii. Unul dintre ei i-a adus intr-o zi, ca pe 3 mari (mici) comori 3 creioane chinezesti. Tin minte ca unul era cu caluti, iar altul cu mici baloane de aer cald. Al treilea nu mai stiu cum era.
Nu mai tin minte cum au reactionat fratii mei ( in trecut erau mai mici, acum mi se par mereu mai mari decat mine) dar stiu ca mie mi-a placut grozav creionul. Insa, in al treilea minut al bucuriei m-am gandit la bunicul meu. Bunicul meu era la Bucuresti. Bunicul meu dezlega cuvinte incrucisate. Bunicul meu avea o schija de creion visiniu si, separat, o radiera pentru sters greselile. Nu mi l-am ascutit pe al meu si nu l-am folosit.
La prima "deplasare" i-am dat lui creionul cel grozav.
Mi-e dor de bunicul meu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu