11.4.13

Bornă: 1 an şi jumătate!!

În 2 aprilie, băieţelul meu a împlinit un an şi jumătate. O jumătate de an poetică, în care independenţa lui - şi a mamei lui- a crescut. Deja are aripioare:)
Noutăţi are în fiecare zi. Nu sunt strivitoare, dar în fiecare zi mă uimeşte sau mă bucură cu ceva. Vrea să se încalţe. Şi exerseză asta. Vrea să coboare în siguranţă din jucăriile mai înalte din parc. Şi exersează lăsatul pe funduleţ. târâtul pînă la margine, coborâtul. E un copil relativ prudent, nu se aruncă cu capul înainte decât rareori. A observat probabil că iese cam rău.
În peisajul vorbirii a mai apărut un "tiiiiii", de care iarăşi nu ştim exact ce înseamnă şi putem face doar diverse presupuneri. A dispărut în schimb "abu". Au rămas bunicii cu el:)

În diverse momente ale zilei vrea să se urce în scaunul de masă şi să se uite pe geam. Observă foarte atent tot ce se întâmplă afară şi izbucneşte în ţipete de încântare când vede câini-pisici. Dacă vede maşini, face "buuuu". La fel ca la mixer, aspirator...ba nu, la aspirator urlă, încă, din păcate.

Preia repede orice prostie. Mie, graţie desenului animat în care hoţii care se loveau strigau într-o pungă şi vărsau ţipătul pe deal, îmi place să  mai vorbesc din când în când într-o cană. Evident, de când îl am pe el, pentru distracţie, nu sunt tra-la-la (cred). Ce să vezi, a început să pună şi el gura (şi juma' de faţă) în cană sau în pahar, să vorbească în ele.
La televizor este un desen animat cu indieni. Deunăzi era cu mine în bucătărie, făcând pe micul brutar, ( adică eu făceam brioşe şi el amesteca nişte făină cu apă minerală, stergându-se pe el) a început să facă " ca indienii". Când să mă întreb ce i-o fi, îmi dau seama că era genericul acelui desen animat. Că începuseră şi indienii:)

E vesel, curios, are o grămadă de expresii şi mutre, păcat că nu i le pot fotografia că, bineînţeles, nu rămâne vreodată "în poză". Aceste expresii, precum şi intonaţia specială cu care spune "mama" ( cu un fel de pasiune, gen " mama, te iubesc!...dar nu vă faceţi iluzii, spune DOAR mama) rămân lipite de inima mea.

Niciun comentariu: