primăvara violenţei

în această primăvară am avut 3 pierderi violente.
Am pierdut un băiat de numai 11 ani, nepotul unei colege tare sufletistă, care râdea şi glumea mereu, cu neobişnuitul ei accent german. Nu ştiu, nu vreau să ştiu ce este în sufletul ei de bunică. Nu l-am cunoscut pe băiat, dar, pur şi simplu e "unul dintre ai noştri", aşa că nu e important. Durerea e aproape.

Şi mai aproape, şi mai dureroasă, pierderea unui fost coleg de la Zone Records. Sorin Sfârlea, omul care mereu avea o vorbă bună şi un râs sănătos. N-am cunoscut mulţi oameni mai împăciuitori, mai corecţi, mai plăcuţi decât Sorin. Deşi nu am avut o relaţie foarte apropiată, Sorin Sfârlea este omul pe care toată lumea se bucura să-l cunoască, omul ca o rază de soare.

Vineri la prânz am mai primit o lovitură. Puternică, rea, zguduitoare. A mai plecat un amic, a mai plecat o rază de soare, am mai rămas fără o prezenţă binefăcătoare. Eduardo Vasquez, regizorul ultimelor 3-4 campanii ID ale Prima TV, ne-a părăsit dispărând violent din vieţile noastre.
Edu,omul care, de câte ori intra în birou (suficient de des cât să mă facă să mă simt imediat mai bine!) îmi arunca un "Hola bonita!", un zâmbet radios, şi îmi aplica o ţocăială cinstită pe ambii obraji, nu mai vine. Omul care, în ultimul an, nu uita să întrebe după fluturatul " Hola bonita!" un stricat " che face baiatul tau?". Nu uita niciodată să întrebe. Omul cu ochi negri, ardenţi, cu vorba lui repezită şi stricată, cu mahoarcele şi talentul lui de a dezlega limbi şi dispoziţii. Omul energic, plin de veselie, răbdare şi idei de la filmare...nu mai e. Îl caut prin minte şi-l găsesc zâmbind şi vorbind repede, ca o ploaie de vară. Îl voi căuta de acum mereu.

Somn uşor, dragii mei!