Yes. It is awesome.

Astăzi, la unul din magazinele mele preferate, ( magazinele mele preferate sunt plafarul şi DM-ul)  am observat brusc că una din vânzătoare, o tânără, e însărcinată. Imediat m-a pocnit, ca pe toată lumea, un zâmbet larg, şi am început să discutăm despre naştere şi copii... I-am zis cam ce zic eu de obicei, că o să fie bine, că o să fie frumos, că naşterea, chiar dacă nu e cel mai uşor lucru de pe faţa Pământului, reprezintă un eveniment şi ar fi frumos să fie trăit cu surpriză, încântare şi, o, da, fiori.

Am plecat de acolo cu zâmbetul pe faţă, am condus cu geamul deschis şi m-am surprins mirosind lămâiţa de pe şoseaua Petricani, care reuşea să parfumeze totuşi aerul de trafic greu din zonă. Şi mi-am dat seama cât sunt de liniştită şi de fericită şi de senin-împăcată cu viaţa mea, de copilul meu, de cine suntem noi doi, împreună.

Am savurat, pentru o clipă lungă bucuria de a avea un copil MAI mare, cu care deja poţi discuta, căruia îi poţi povesti lucruri, cu care te poţi juca, cu care poţi glumi, care răspunde rugăminţilor, care e energic şi vesel şi sănătos.

Iubesc această perioadă, chiar dacă ea e pigmentată cu crize de personalitate care mă provoacă până la limita înţelegerii şi mă fac să bat aerul cu aripile, ca să rămân pe partea cu "e om, are nervozităţile şi frustrările lui" şi " ahcopilulmeuefoarteenervantnulmaiscotniciodatăăăăăafarăăăă". Pentru că o zi e mai aşa, alta mai aşa şi aşa, dar a treia poate fi de-adevăratealea specială, cu un copil zâmbitor şi înţelegător şi care se opreşte în dreptul trecerii de pietoni şi inima mea nu tre' să urce până-n gât.

Azi dimineaţă s-a întins şi s-a alintat în pat, moale, pufos şi cald şi mic, în timp ce eu pregăteam micul dejun.
Apoi mi-am băut şi cafeaua şi am fost şi la baie fără asistenţă...el era în cameră şi repeta voios " aia aia ooo", căci partea cu Macdonald încă nu-i iese...