21.1.15

vai de mine...

de când n am mai scris pe blog!

n am timp de nimic, în afară de copchil şi serviciu şi al doilea serviciu şi o minimă (dar minimă!) activitate fizică.

poate că, făcând Tudor 3 ani, m am gândit să nu l mai expun atât. că poate mă njură când creşte.
dar, la fel de poate că, s au adunat atâtea chestii că nu le mai ţin pasul, să le scriu.

aşadar doar câteva:
 " nu pot să dorm, mă doare la sprânceană!"
" nu mă simt bine, tebuie să-mi dai o bomboană"
ia un băţ cu zăpadă pe el şi zice " atum tebuie să te spăl pe dinsi"...

în rest, mamelor din lumea întreagă, citiţi Rudolf Dreikurs,  Cum să creşti copii fericiţi. pe mine m a salvat.

v am pupat


Un comentariu:

m spunea...

Am citit si eu cartea respectiva (recunosc ca nu chiar pana la sfarsit). Ma scotea din minti expresia 'atentia nemeritata'. Chiar am vrut multa vreme sa caut expresia originala, in speranta ca aia era mai putin cruda.

Oricum, pe mine m-a salvat Parenting neconditionat, de alfie kohn.

Ar trebui sa o citesti si pe asta :) se citeste repede.