Kiri

Aşa o cheamă, şi e o oarecum cockeriţă, pe care am oarecum găsit-o acum 7 ani, într-un septembrie călduros. Şi a făcut intrarea în viaţa mea ţâşnind ca un cărăbuş ceva mai mare, dintr un tufiş de pe Batiştei.

Abia se aranjase noua mea garsonieră şi Alecu zicea n o lua, că te omoară mama, eu răspundeam dacă n o iau, mă omor eu.

O dată ajunsă (oare unde?) pe terasa unde trebuia să mă văd cu nişte prieteni ,(ehei, Cristi Brancu şi Alina, ce departe...) a devenit autoritară şi isterică. A lătrat tot timpul, s a urcat pe masă, a băut din bere (experienţă pe care, ca o stăpână responsabilă, am avut grijă să n o mai repete!).

Acasă a fost aproape cuminte. A ros un singur toc de uşă şi a săpat într un singur colţ de perete. În schimb, la părinţi, toată drăcUşenia ei de căţel mic ieşea la iveală, dându i dureri de cap atât mamei, cât şi blândei Cara, o canişă imperturbabilă, mai mult mobilă decât câine. Ca să nu mai vorbim de pisica Zoica, ce şi acum are momente de coşmar cu Kiri.

O cheamă Kiri, pentru că aşa i s a pronunţat numele, prost. În buletin scrie Quirit, nume hotărât de mine după o lungă perioadă de căutări, când, într o zi, mi s a părut că râde. Primele ei două nume au fost Connex şi 2 ani împreună, ambele date la masa aceea, pe terasă, ambele fiindcă m am gândi că n am reţea la mobil în 2 Mai. La 2 ani împreună, prietenii au reacţionat zicându mi că nu merit căţelul ăsta. Ulterior, când stătea în casă pentru perioada de vaccinare şi făcea un scandal monstru din te miri ce, (şi acum latră când se opreşte liftul la 5, iar de când mi am pus interfon, ai milă, Doamne!) i am zis Scandal. Nume care mi a rămas adânc în suflet, dar la care am renunţat din raţiuni sociale: m am gândit cum ar fi să strig Scandaaal pe stradă...

La mare, dormem în cort şi ea se îndeletnicea cu a trezi toată mica plajă din golfuleţ. Adormiţii din celelalte corturi au învăţat de la mine să şoptească în somn taci, kiri, kiri, taci, kiri, cum m au auzit pe mine. Doarme perfect în maşină şi acum acolo o duc, în ciuda privirilor chiorâşe. Când de plictiseşte seara, îşi ia singură drumul spre culcare. Îi las geamul deschis, iar în cort oricum la 8 eşti în picioare. Maximum.

O am de 7 ani şi mă antrenez intens pentru situaţia în care aş rămâne fără ea, mai tîrziu sau mai devreme. Aşa cum m am antrenat intens pentru situaţia în care voi avea câine, atunci când eram mică şi cântam cu mama de mână prin autobuze un căţeeeel, meteteeeeeeeeeel, eu mi am dorit...