populaţie

m am aflat de curând într o casă străină, a unui om străin. mi era puţin teamă de ce o să găsesc în casa aceea, la omul acela.
ca să nu mă simt prea singură sau speriată am luat cu mine nişte cd-uri. aproape orice casă de om trebuia să aibă un cd player, iar muzica m ar fi ajutat să mă simt mai în largul meu.
cine pleacă cu trenul, cu cd-uri după el, deşi n are cd player?
mi se pare aproape ciudat cât de mult mă poate ajuta muzica să netezesc asperităţile dintre mine şi un mediu nou.
poate o explicaţie mai bună ar fi şi că nu apucasem, de când îl cumpărasem, să ascult acel cd, fiint tot timpul pe drumuri. Dar nu ştiu dacă lucrurile stau aşa...în fond cunoşteam muzica de pe toate cele 3 cd-uri, o ştiam aproape pe de rost, de pe casetele din trecut...
N am fost nevoită să ascult decât unul* dintre ele, contururile casei străine s au înmuiat, privirea omului străin mi a devenit uşor familiară.
Acum cd-ul joacă rol invers. Îmi aduce aminte, în maşină, de om şi de casa lui. Îl ascult în maşină şi încep să li se recompună amândurora trăsăturile, care deja încep să se şteargă din memoria mea obosită de ultimele şocuri. Privirea lui şi ochiul luminos al casei se desfac în falduri, pe locul din dreapta mea.

* Marillion - Season's End