1.3.09

domestice

pentru că zgârcenia proverbială pe care o manifest când vine vorba să mi cumpăr mie ceva (în afară de flori, albume de muzică,camere de hotel sau cărţi) a închis ochii un pic, obosită de atâtea lupte, mi am cumpărat de curând un dvd player portabil!!!
da, ştiu că cei mai mulţi o să strâmbe din nas, că nu e the real thing, dar eu m am săturat de firăraie prin casă, casa mea e spaţioasă pentru o păpuşă barbie, nu pentru un om şi un căţel, nu ţin la sunet 5+1, nu mai ţin deloc la sunet de când lucrez la căşti, în plus, la o împiedicată ca mine, orice fel de fir e periculos de a dreptul - atât pentru mine, cât şi pentru scule, dvd-ul în cauză, care acum are un cucui de toată frumuseţea v o poate confirma. Da, l am deschis, încă mai merge, m a bufnit râsul şi mi a făcut plăcere să mă gândesc că s au mai aranjat piesele pe acolo prin burta lui, de la buşitură.
În orice caz, eu sunt foarte încântată de el, pentru că stau în pat (în orice pat!) şi mă uit la filme, ceea ce am şi făcut.

Am văzut de curând Feast Of Love, într o seară în care am văzut 2 filme. După ce l am terminat de vizionat, mi a luat jumătate de oră să mi amintesc CARE fusese primul film văzut. Aproape că m am îngrijorat, zic, m am senilizat grav şi înainte de vreme, care era mă? Blink, Kate Winslet, blink, scandal, BLINK...văzusem Revolutionary Road. Ori e ceva cu mine, ori e ceva cu oamenii de Oscar, ori e ceva cu cineva. Pe mine dragostea, grija, calmul şi dramatismul lui Feast Of Love m au făcut să uit complet de familia grozav de nefericită şi frământată din filmul lui Sam Mendes, de cuplul lăsat pradă tuturor relelor şi resentimentelor, de ura plină de violenţă pe care o pot nutri 2 persoane...atât de apropiate. Poate a fost sau este cam multă tensiune în viaţa mea şi asta mă face să resping tacit, dar hotărât, orice fel de film de acest fel, în care marea mizerie umană iese câştigătoare.
Am mai văzut, cu plăcere, The Wrestler. Jumătate din film mi l am petrecut îngrozindu mă de cum arată Micky Rourke - în primele cadre ale filmului e filmat din spate, aşa că eu, în prostia mea, am decis că aşa va fi tot filmul, deci vai, cât de deformat trebe să fie omul, până când s a întors (evident) cu faţa, deci, VAI, cât e de deformat!!!! Băiatul ăla grozav de excitant din 9 s şi 1/2 arată ca o epavă...dură. Cealaltă jumătate de film am petrecut o contemplându i singurătatea, care m a impresionat. Dacă i aş fi ştiut numărul, l aş fi sunat pe acest Ram şi l aş fi luat indiscutabil acasă, deşi nu sunt sigură pe unde l aş mai fi pus!

De citit mi am luat Despre nebunia obişnuită, a lui Bukowski (da, cred că am făcut o nouă obsesie) şi am subtilizat de la frati miu Poşta, de acelaşi autor. Le am început pe amândouă şi nu mi rămâne decât să cred că voi pierde puţin contactul cu paginile edulcorat sociologice ale Primei dimineţi de după, care a ajuns la 2 treimi, nu la final.

La Bucureşti e soare, în vas am lalele. Praful şi soarele plutesc în această mică locuinţă de păpuşi. O altă frumoasă duminică, dată mie ca să mă împodobesc cu ea:)

3 comentarii:

Guus Preitinger spunea...

Dacă i aş fi ştiut numărul, l aş fi sunat pe acest Ram şi l aş fi luat indiscutabil acasă, deşi nu sunt sigură pe unde l aş mai fi pus! =))))) happy sunny spring sunday, tante.

ana spunea...

:)
thanx...

marian spunea...

frumos film the wrestler...