ultimele ştiri

şi things I'd tell him
dacă tot nu dorm, măcar să nu beau ceai şi să fumez degeaba...
ascult: chris whitley în continuare, în fiecare zi, de aproape 2 luni. bănuiesc că altora această insistenţă le ar produce cel puţin enervarea, dar mie abia acum începe să mi se aşeze cu adevărat în inimă acest muzician ciudat şi gracil, mort prematur (sau nu). l am curăţat, ca pe portocale, de coji şi de pieliţe şi de sâmburi (legături, sentimente, amintiri) şi acum mă bucur de el ferm, fără supărări, tristeţi sau vise. nici nu m am atins de restul muzicii de pe hardul de la cluj. O, Doamne.
am ascultat: noul album U2, " No Line On The Horizon", doar o dată, în maşină, şi nu mi spune aproape nimic. Până pe la piesa 8 nu mişcă nimic nimic, decât un pic la piesa 1, cred, omonima albumului. De la piesa 8 încolo se mai trezeşte un pic, dar nu foarte convingător şi deloc u2. Încearcă nişte combinaţii noi, riscându şi identitatea atât de ferfeniţită oricum pe ultimele albume. Single ul cu the sexy boots e o prostie. cred că sunt un iubitor de u2 destul de informat (chiar dacă nu ştiu anii lansărilor, pentru că am tendinţa să i identific cu anii pasiunii mele pentru un album sau altul - sau sunt toantă pur şi simplu, mare scofală) şi care a ascultat cu drag materialele grupului, cam de până în zooropa.după, le am cumpărat albumele, dar n am rezistat să le ascult de mai mult de 2x. Sunt vreo 2 piese de pe ăsta pe care le aş asculta de 3x, dar nu mai mult. Totuşi, sper, dacă ideile ingenioase de investiţie în viitor ale maică mi îmi mai lasă vreun ban în buzunar, să i văd în turneu. iac aşa.
citesc: Ahdaf Soueif - Te port în gând, o egipteancă mutată în Anglia. Cartea nu e de căpătâi, dar descrie tare frumos experienţe de femei emigrate de pe vremea când erau copiliţe sau de îndrăgostite cu tumult de băieţi care nu le au dat atenţie sau de căsnicii ratate la modul liniştit. Lumea occidentală, văzută prin ochii mari şi negri ai unei musulmane, este isteric diferită, dar perspectiva din care ne este prezentată este detşată ,( mereu persoana a III-a în povestiri, chiar şi atunci când personajul, singurul care pare omniscient, îşi descrie trăirile)păstrând ceva din aburii graţioşi ai ceaiului servit, cu politeţe, în fiecare prăvălie din Cairo. Obiceiuri de prin partea locului, presărate ici şi colo, măresc autenticitatea şi dau parfum exotic povestirilor.
Sunt datoare: să mi scriu mica pledoarie pentru Bukowski.
şi să termin "Prima dimineaţă de după", care, după prima treime şi un pic, a devenit plictisitoare, trasă de păr, încâlcită şi redundantă. Cheile devin vizibile, după ce se spulberă farmecul, semn că şi sociologii se plictisesc de cestiuni tratate serios, când dau de o editură care le dă mulţi bani, numai să scrie. Aflu că acest Kaufmann (sau Kauffman?!) are un snop de cărţi gravitând în jurul temei cuplului, ce să mai, mi am furat o... Speram la un fel de Alain de Botton mai ştiinţific şi am dat peste un self help mai greu de citit. Mda.